„Creștinismul este în esența lui religia sărbătorii”

Sărbătoarea „Nașterea Domnului” – Fuga în Egipt a Sfintei Familii – Creștinismul este, în esența lui, religia sărbătorii

„Mântuitorul vede în toţi valoarea infinită şi unică a fiecărui om, creat după chipul lui Dumnezeu, dincolo de rangul lui în societate, poziţie centrală sau supravieţuire marginală, dincolo de bogăţie sau sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească individuală ori colectivă. El a venit în lume pentru mântuirea tuturor oamenilor”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Galerie Foto

În Duminica după Nașterea Domnului, părintele paroh Petru Munteanu a oficiat Sf. Liturghie în Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, avându-l alături pe părintele Ioan Mihai Măriuța, fiul al satului și preot în cadrul parohiei „Sf. Ilie Tesviteanul” din localitatea Bor, Valea Timocului din Serbia, precum și pe părintele arhidiacon Calinic Savin de la Arhiepiscopia Tomisului.

Fuga în Egipt a Sfintei Familii

Pericopa Evanghelică a fost citită de arhidiaconul Calinic Savin, după care părintele Ioan Măriuța a adresat cuvânt de învățătură celor prezenți în sfânt lăcașul de cult. Textul evanghelic duminical expune Fuga în Egipt a Sfintei Familii (Matei 2:13-23), iar părintele Măriuța s-a exprimat.

„ După nașterea lui Hristos, Irod Împăratul caută să-L omoare, așa că Iosif și Maria au fost nevoiți să fugă cu El în Egipt. Când s-au întors din Egipt a trebuit să locuiască în Nazareth. Atunci când Domnul Hristos a ieșit în lume, predicând Evanghelia și făcând numai bine oamenilor, oamenii au vrut să-L omoare. Și nu s-au lăsat până nu L-au omorât, răstignindu-L pe Sfânta Cruce. Iată acum ce este lumea, iată cum s-a purtat lumea cu Domnul nostru Iisus Hristos. ”Nu ne este un alt Împărat, n-avem nevoie de El, vrem să fim lăsați în voia noastră. Afară cu El!” Acestea toate le ziceau, fiind stăpâniți de duhul cel rău al invidiei și al răutății.

Dar Dumnezeu a avut grijă să se împlinească cele scrise în Scriptură și să-L apere pe Fiul Său. În toată lumea Nașterea Domnului se sărbătorește cu bucurie. Ne întrebăm, însă, ce fel de bucurie simte lumea. Bucuria pentru venirea Domnului în lume ca să se mântuiască, ori bucuria că în aceste zile avem mai mult timp de odihnă, de hrană și de petreceri. Căci din marea gloată de creștini, câți petrec cu adevărat aceste zile? Câți vor să-L primească pe Iisus Hristos cu o inimă caldă, cu o minte trează, plină de recunoștință și cu un suflet iubitor.

Ce mari sunt răutățile și dușmăniile pornite împotriva credincioșilor adevărați!

Oare câți Irozi nu-I stau împotrivă cu hule și înjurături? Câți vrăjmași nu ridică diavolul patimilor împotriva unui suflet curat de creștin care tocmai s-a născut și vrea să trăiască și să se hrănească din laptele credinței adevărate, căutându-l să omoare, să nu omoare, să-l distrugă prin fel de fel de vicleșuguri și răutăți? Câtă tulburare face diavolul într-o casă unde se naște un astfel de creștin? Ce mari sunt răutățile și dușmăniile pornite împotriva credincioșilor adevărați, împotriva acestor suflete născute din Cuvântul lui Dumnezeu, din Duhul cel de viață dătător”.

Semnificația Sărbătorii „Nașterea Domnului”

În continuarea omiliei, părintele Măriuța a evidențiat ce înseamnă pentru creștini Nașterea Domnului.

„ Odată cu nașterea Domnului Hristos, se schimbă toate în lume. Pentru că El a venit să ne arate calea fericirii, să ne învețe Adevărul… Să ne lumineze mintea ca să câștigăm fericirea veșnică în viața de veci. Pentru aceasta s-a coborât Fiul lui Dumnezeu la neamul omenesc și a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; Eu sunt Păstorul cel bun, care-Mi pun viața pentru oile Mele; Eu sunt lumina lumii, Eu sunt Ușa; prin Mine, de va intra cineva, se va mântui; Eu sunt Învățătorul vostru, să nu aveți alți învățători !» (…) Mai mult trebuie să ne bucurăm noi că ne-am născut în vremea adevărurilor credinței, a Mielului lui Dumnezeu.

El este mai presus de orice învățător și filozof pământesc. El a zis: «Eu am venit ca lumea viață să aibă și mai mult să aibă, adică unde sunt Eu și voi să fiți lângă Tatăl, la fericirea veșnică.” De aceea, cântau îngerii la nașterea Sa: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace!»”

Creștinismul este, în esența lui, religia sărbătorii

Înainte de sfârșitul Sf. Liturghii, părintele Petru Munteanu a vorbit despre frumusețea perioadei în care ne aflăm și a făcut referire la bucuria nașterii.

„Suntem într-o perioadă deosebit de frumoasă, este o perioadă de trecere, pe-trecere, perioadă ca o punte de diamant, pe  care noi pășim. Perioada, de la Nașterea Domnului până la marea sărbătoare a Botezului Domnului… Suntem într-o stare a sărbătorilor, este un timp-sărbătoare, de fapt, să țineți minte ce vă zic, creștinismul este, în esența lui, religia sărbătorii. Creștinismul este civilizația sărbătorii, această civilizație a sărbătorii se trăiește doar în Biserică. Pășim pe această punte de cleștar, de nestemate duhovnicești, până la Botezul Domnului , iar mai apoi vom continua să trăim în acest timp-sărbătoare întreg anul.

Totul stă în putința noastră să descoperim sărbătoarea

Totul stă în putința noastră să descoperim sărbătoarea. Noi astăzi observăm un atentat la sărbătoare. Astăzi, suntem sufocați sau sugrumați în fel și chip duhovnicește, ni se propune astăzi o respirație astmatică. Astăzi , se caută să se smulgă din ființa noastră lumina caldă și blândă a sărbătorii. Sărbătoarea este această trăire a noastră în Dumnezeu, este Nașterea lui Hristos în noi.

Știi ce se întâmplă astăzi, astăzi nu mai știm să naștem sărbătoarea. Maica Domnului care a născut pe Pruncul Iisus  sau maicile care nasc copii buni, îi nasc din multă sănătate, din multă sau preaplină iubire și din mult dor de cineva, de-al avea pe cel pe care-l iubesc alături, așa apare pruncușorul, odorul maicii creștine. Deci, mama naște pruncul din dorul de-al avea alături pe cel pe care-l iubește și apare pruncul ca prezență a celui dorit-iubit. Și noi toți suntem invitați să naștem sărbătoarea, din dor de Dumnezeu, să naștem din noi pe Dumnezeu. Este chemarea sau vocația duhovnicească a sărbătorii pe care o putem doar așa trăi prin naștere, sau pierde…

Hristos se poate Naște în noi – Când naștem pe Dumnezeu trăim sărbătoarea

Astăzi fiecare “naște” Crăciunul lui, unii nasc din sacoșa plină de la piață sau Mall. Adevăratul Crăciun se naște matern, poate de aceea cuvântul suflet, pe care eu l-aș dori verb, este un substantiv neutru, care ne permite tuturor să intrăm în starea maternă a nașterii sărbătorii, a nașterii Crăciunului. Nașterea lui Hristos poate să devină o starea a noastră și Hristos se poate Naște în noi, când noi dorim să îl avem pe Dumnezeu cu noi, în noi Născut.

Tragedia noastră este că omul nu mai știe ce își dorește.  Ideea este ce naștem, naștem o sacoșă la alimentară, un cărucior plin cu conserve sau naștem pe Dumnezeu. Aceasta este dilema noastră existențială. Când naștem pe Dumnezeu trăim această iubire în noi și trăim sărbătoarea. De aceea, astăzi mai mult ca oricând durerea noastră este că nu mai știm să naștem pe Hristos. S-a cântat la strană și la cor atât de frumos, „Astăzi s-a născut Hristos / Mesia chip luminos”, și nașterea aceasta a lui Hristos, în noi cu noi, este un travaliu, este o stare de bucurie, de iubire în Dumnezeu”.

Hristos Domnul vine cu cel mai mare dar, darul fericirii sau al bucuriei

Noaptea de trecere dintre ani este momentul în care facem bilanțul, duhovnicesc și material, al anului vechi și deschidem ușa anului nou. Este timpul când mulțumim pentru învățăturile pe care ni le-a adus 2017 și în ne punem toate speranțele în Noul An, 2018, pe care îl dorim mai bogat în împliniri… Mai înalt în aspirații și încununat de bucurie și generozitate cu oameni dragi alături.

Cu acest prilej, la finalul Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu i-a invitat pe credincioși să ia parte la rugăciunile de mulțumire către Dumnezeu, Te-Deum la Anul Nou, ridicate în noaptea dintre ani.

„Vă invităm să petrecem Revelionul împreună, dar dăm ceasul un pic mai devreme, la ora 10 seara, ca să avem timp să ne facem și canonul pentru marea sărbătoare, pășind pe podul de cleștar, sărbătoarea  Sf. Vasile cel Mare. Este Liturghie mare, Sfânta Liturghia a Marelui Sfânt Vasile, născător de duhovnicie si de Hristos.

Pe puntea aceasta a sărbătorilor, pe care noi pășim e bine să trăim, și să înțelegem  sărbătoarea și Nașterea lui Hristos, ca un Dor și o Iubire care naște continuu și face posibilă prezența lui Dumnezeu în noi, în viața noastră. Sărbătoarea nu are nimic cu automatismele, clișeele tehnicii. Hristos Domnul vine  cu cel mai mare dar, darul fericirii sau al bucuriei. Vedeți… ? Acolo în iesle, atunci ca și acum  nu a fost o naștere tristă, supărată, chinuită, ci Hristos când s-a născut a adus bucuria și a trăit bucuria. A fost fericit ca un Dumnezeu. A fost cel mai fericit prunc. Nu exista Dumnezeu nefericit.

Când trăim sărbătoarea Nașterii Domnului, trăim adevărata bucurie

Așa cum și noi, când trăim sărbătoarea „Nașterea Domnului”, trăim adevărata bucurie. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să trăim sărbătoarea, în așa fel cum numai sărbătoarea știe, și poate să ne facă bucuroși și să ne înveșnicească. Rugăm ca Milostivul Dumnezeu să ne ajute, să nu pierdem sărbătorile… Și în starea aceasta de sărbătoare să trăim Nașterea Domnului”.

Brîndușa Dediu

Citiți și „Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe ne vorbește despre calitățile iubirii. Să ții minte!”.