Cum a luat naştere sărbătoarea Aducerea Maicii Domnului la Templu

Cum a luat naştere sărbătoarea Aducerea Maicii Domnului la Templu

Praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului care se sărbătoreşte de întreaga creştinătate la 21 noiembrie este numit şi Aducerea Maicii Domnului la Templu sau Sărbătoarea Luminii, Fecioara Maria, fiind numită şi Maica Luminii.
Sinaxarul din Minei spune: „Intrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea, fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înaintemergătoare a marii şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu”.
În „Evanghelia după Iacov” se povesteşte că Ana, cea care avea să fie mama Fecioarei, nu putea avea copii. Împreună cu Ioachim, bărbatul ei, se ruga neîncetat să fie binecuvântată cu un copil. Cei doi aduceau jertfă în fiecare an pentru ca rugăciunile să le fie ascultate şi bine primite.

În al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele preot le-a refuzat ofranda, numindu-i păcătoşi. Cei doi, însă, nu s-au răzvrătit, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au continuat să spere, să se roage şi să ţină post. În acelaşi timp, promiteau că, dacă vor avea un copil, îl vor închina lui Dumnezeu. Într-o bună zi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Ioachim, spunându-i că va avea un copil care se va umple de Duh Sfânt din chiar pântecele mamei sale şi va fi vas ales al lui Dumnezeu. Spusele Arhanghelului Gavriil s-au adeverit şi, peste nouă luni, Ana a născut-o pe Maria, cea care, fără a cunoaşte bărbat, avea să fie Maica Domnului nostru, Iisus Hristos. (ziare.com)

Intrarea în Biserică sau mai bine zis în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului este un eveniment prăznuit în Biserica Ortodoxă despre care nu se face pomenire în Sfânta Scriptură, însă în Sfânta Tradiţie există foarte multe referinţe la ea.

În relatarea din „Vieţile Sfinţilor” despre această sărbătoare, se povesteşte întregul episod al aducerii la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului, cum s-a derulat procesiunea, ce au spus Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, precum şi arhiereul Zaharia.
Conform tradiţiei, Fecioara Maria a fost dusă de Drepţii ei Părinţi Ioachim şi Ana la Templul evreiesc din Ierusalim, pe când era copilă, la vârsta de 3 ani, după ce şi-au adus aminte de făgăduinţa lor de a o aduce în dar lui Dumnezeu, împlinind astfel cu fapta, ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Au chemat toate rudeniile din Nazaret, unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci dreptul Ioachim era de neam împărătesc iar Sfânta Ana era de neam arhieresc, au adus şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.

Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult.

Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Sfântul Ioachim: „Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” Iar cuvintele Dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: „Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul Ceresc”.

Iar pentru podoaba cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste.

Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare.” (Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie)

Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu, Celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereul de atunci, căruia Sfântul Ioachim, i-a zis după cum spune Sfântul Tarasie: „Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămâia cea duhovnicească”.

Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povesteşte Sfântul Gherman: „Primeşte, o proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea în muntele cel sfânt, în locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârşire cele ce bine a voit pentru dânsa”. Apoi ţinând prunca de mână, zice Sfântul Gherman, cu bucurie a adus-o Zaharia întru cele sfinte, zicând către dânsa unele ca acestea: „Vino, împlinirea proorociei mele; vino, săvârşirea făgăduinţelor Domnului…”

Iar prunca, săltând şi bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului.

Că, deşi era mică cu vârsta, fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârşită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Astfel, a fost dusă în Biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria.

Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în Sfânta Sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune.

Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu, Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii.
Deci, a rămas în templu Fecioara doisprezece ani, unde în fiecare zi o cercetau pe dânsa îngerii, care împreună cu Sfântul Gavriil Arhanghelul, păzitorul ei cel de nedepărtat, veneau şi cu dragoste vorbeau împreună cu Ea. Aici s-a hrănit cu hrană cerească, adusă de către Arhanghelul Gavriil, acest lucru fiind ştiut de arhiereul Zaharia, care intrând odată în altar după obiceiul său, a văzut pe cineva care vorbea cu Fecioara, dându-i hrană şi având chipul străin, pentru că era înger ce se arăta.

Astfel a petrecut Preacurata Fecioară în Sfânta Sfintelor, în curăţenie sufletească, rugându-se neîncetat şi citind Scriptura împreună cu alte fecioare, văduve şi preoţi, învrednicindu-se de dumnezeieşti arătări, până ce s-a apropiat vremea Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat Ei.

Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască lumea cea stricată prin păcat.

Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif – logodnicului– ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea Ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga Ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a arătat că: „există o legătură deosebită între Maica Domnului şi Templul din Ierusalim pentru că Cel care se va naşte din ea, Hristos, este Templul cel Viu al lui Dumnezeu: El însuşi a făcut legătura între Templul din Ierusalim şi Templul Trupului Său când a zis: Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi rezidi. Adică, dacă omorâţi acest Trup a treia zi va Învia. În Evanghelia după Ioan se spune că Mântuitorul Însuşi când a zis: Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi reface, se referea la Trupul Său.

Deci, Templul din Vechiul Testament, ca şi Marele Preot sau Arhiereul Vechiului Testament, erau o prefigurare a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu care face din Firea Sa umană un Templu al prezenţei depline a lui Dumnezeu în umanitate.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni spune despre Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu – Omul că în El locuieşte plinătatea Dumnezeirii. Deci, Maica Domnului cea care va naşte pe Fiul lui Dumnezeu ca Om intră în Templul din Ierusalim ca să se pregătească să primească în ea Taina Templului, Taina prezenţei celei mai sfinte şi solemne a lui Dumnezeu în lume”.

Părintele profesor Ene Branişte afirma că această sărbătoare a luat naştere în secolul VI. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria cea nouă.

Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii Ei la templu”. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon. Începând cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cântă Catavasiile: Hristos Se naşte, slăviţi-L!… Este o sărbătoare care ne pregăteşte şi pe noi să-L facem pe Hristos să Se nască tainic în noi.

Nu este de ajuns să ştim că Fecioara Maria a fost dusă la Templu şi a stat până la vârsta de 15 ani.

Important este să pătrundem în înţelesul profund al evenimentului istoric şi să descoperim că prezenţa Ei în Sfânta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din Ea. Deci, Hristos Se va naşte, va muri şi va învia tainic cu tot omul care vieţuieşte în Biserică. (creştin ortodox.ro)

Să ne ajute, aşadar, Bunul Dumnezeu, să înţelegem, aşa cum a spus Preafericitul Părinte Daniel, că: „Maica Domnului este icoană vie a Bisericii nu numai pentru femei, ci şi pentru bărbaţi pentru că sufletul fiecărui creştin care se sfinţeşte prin post, rugăciune şi milostenie este asemănător cu sufletul şi viaţa Maicii Domnului.

De aceea la sfârşitul Evangheliei de astăzi Mântuitorul spune: «Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc», adică fericiţi sunt cei care ascultă Evanghelia şi pun în practică, în viaţă, ceea ce este îndemn sfânt la vieţuire curată şi fapte bune în Sfânta Evanghelie spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire”.

Cristina Toma