”În momentul în care ne dorim să fim cu Dumnezeu, Dumnezeu ne îmbrățișează”

”În Sfânta Evanghelie care se citește la Liturghia din Duminica a XXXII-a după Rusalii vedem cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate să-i aducă mântuirea, atunci când din lacom devine milostiv, arătând pocăință și fapte de pocăință. Pacea, bucuria și fericirea nu se dobândesc doar prin acumulare de bunuri materiale. Zaheu vameșul este singurul bogat, dintre cei prezentați de Sfântul Evanghelist Luca, care se mântuiește, chiar dacă înainte de întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos era preocupat doar de îmbogățire, asuprind mulți oameni și răpind avutul lor.” Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Biserica Ortodoxă s-a aflat la data de 30.01.2022, în a XXXII-a Duminică după Rusalii, numită și „a lui Zaheu”, dar i-a cinstit și pe Sfinții Trei Ierarhi – Vasile, Grigore și Ioan.

Galerie Foto

În cadrul Sfintei Liturghie s-a citit, atât pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul al 19-lea, versetele de la 1-10, cât și fragmentul Evanghelic de la Matei, capitolul 5, versetele 14-19 de către părintele paroh Petru Munteanu.

Prezenți în număr mare la biserica „Sf. Voievozi” din Săvinești, credincioșii au ascultat tâlcuirea Evangheliei Duminicii a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu),  în care părintele paroh a accentuat trei lucruri esențiale: atitudinea lui Hristos față de Zaheu, pocăința acestuia și mântuirea adusă de Domnul casei lui.

Acest episod se petrece în ultimul drum pe care Mântuitorul îl făcea către Ierusalim, în Ierihonul în care dăduse vedere lui Bartimeu, orbul din naștere. Ajunge să lumineze ochii altui orb, iar de această dată nu ochii trupului, ci ochii sufletului ai acestui mai mare al vameșilor, Zaheu, dar așa după cum vedem și înțelegem, mare și în dorința și năzuința lui de a-L afla pe Dumnezeu.

„Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi că în cetatea Ierihon era un mai mare peste vameși. Se confirmă că era un om bogat, un om care era temut de lumea din cetate, urât și disprețuit de cei din neamul lui… Un om care-și ținea funcția aceasta, printr-o lăcomie extremă și printr-o supunere, o obediență, o frică față de stăpânirea romană. Își dorea această funcție, își dorea ca să fie lăsat să fie mai mare peste vameși. Avea nevoie să fie apărat de furia sau ura conaționalilor săi. Acest mai mare peste vameși, Zaheu, a auzit de la trecători, de la călătorii care intrau în cetatea Ierihon despre un Învățător. Cuvintele acestui Învățător, despre care Zaheu a început să se intereseze, erau diferite, erau cuvinte care îi dăruiau sufletului său însetat, flămând de altceva, pace și bucurie. A început să fie preocupat de acestea și de Învățătorul:„– Cine este acesta? Ce-a mai spus? Ce a mai făcut?“ De departe și de aproape veneau mesageri și îi povesteau despre Iisus Nazarineanul. Îl informau vameșii lui, oamenii lui îi relatau întâmplări culese de la martori, lucruri și evenimente minunate. Ce mesaje de bine și de pace, de iubire și de adevăr ajungeau la Zaheu…

Locul unde acest mai mare peste vameși lucra era un mediu ostil, de frică și teroare, de obediență și ascultare. Era un spațiu în care executai ce ți se spunea și făceai ceea ce primeai comandă, fără să discuți. Zaheu afla, prin oamenii săi trimiși să iscodească despre Hristos, cuvinte de iubire, de pace și binecuvântare. Să ții minte: în momentul în care iubești sau simți iubirea lui Dumnezeu, nu-ți mai este frică, îți dispare frica. Opusul fricii nu este curajul, ci opusul fricii sau vindecarea de frică este iubirea. Iubirea de Dumnezeu a făcut să meargă martirii din istoria Bisericii noastre, la moarte ca la nuntă. Îl iubeau pe Hristos. Noi, dacă-L iubim pe Hristos, ce frică mai avem? Dacă suntem în Dumnezeu și-L iubim pe Dumnezeu, unde-i frica? Hristos vorbea despre iubire, iubirea lui Dumnezeu, în timp ce în jurul lui Zaheu, în lumea cetăților și în garnizoanele cu soldații romani cu săbiile pline de sânge și scuturi bătucite de lovituri, se vorbea despre frică, cu spaimă de autoritate, de supunere și de moarte”, se arată în cuvântul de învățătură al părintelui Munteanu, adresat celor prezenți în sfânt lăcașul de cult.

Meditând asupra fragmentului Evanghelic, părintele paroh a pătruns în înțelesul adânc al acestei minuni, al acestei lucrări dumnezeiești cu Zaheu Vameșul, continuând omilia sa.

„Zaheu era un om neîmplinit, temător și singur, în bogăția lui, în faima și forța lui. Mai marele peste vameși Zaheu începuse să își pună problema fericirii. El plecase de jos, poate în tinerețe a cunoscut un mai mare peste vameși și și-a dorit să fie ca el, l-a văzut plin de bogăție, de faimă și putere, vesel… și și-a zis: „Am să ajung și eu mai mare peste vameși”. A făcut mari concesii, a lăsat mult la o parte din ceea ce reprezenta el și valoarea lui, chipul lui Dumnezeu din el. În momentul în care te respecți pe tine, respecți chipul lui Dumnezeu din tine, atunci nu mai faci concesii… Sau uiți de tine, de Dumnezeu, Creatorul tău… Ce tristețe! Judecata noastră funcționează doar până în punctul în care este copleșită de lăcomie.

A crescut Zaheu treaptă cu treaptă socială, până a ajuns mai mare peste vameși, socotind că va fi fericit. Dar fericirea era departe, tot mai departe. Auzise despre fericire de la Hristos-Domnul și sorbea cu multă grijă fiecare informație și fiecare cuvânt despre Hristos. Zaheu a început să își dorească să-L vadă pe Mântuitorul.

Spune Sfânta Biserica, spun și Sfinții Părinți în felul următor: că în momentul în care omul face un pas către Dumnezeu, Dumnezeu face o mie de pași către el. În momentul în care ne dorim să fim cu Dumnezeu, Dumnezeu ne îmbrățișează. În momentul în care ne rugăm la Maica Domnului, la Sfinți, ei vin cu noi, se coboară din icoană, ne-mbrățișează, totul este să ne dorim să ne rugăm, să credem și să învățăm iubirea de Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu”.

Din dorința de a ieși din mediul în care trăia, pentru a simți adevărata fericire dăruită de Iisus Hristos, Zaheu merge în întâmpinarea lui Hristos Domnul.

 „Zaheu a început să Îl caute, după cuvinte pe Învățătorul, cel care vorbea despre iubire, despre dreptate, vorbea despre altă dreptate, vorbea despre alt adevăr, stări care nu pot să fie cumpărate cu bani și influențe, cu relații. A început să-L caute Zaheu pe Hristos. Și atunci Hristos Domnul simțind chemarea și iubirea lui Zaheu a luat drumul către Ierihon.

A plecat și Hristos să-l caute pe Zaheu! A simțit Hristos, fiul lui Dumnezeu, chemarea lui Zaheu! Ține minte un lucru foarte important: Hristos nu înșeală și nu poate fi înșelat! Zaheu era în altă lume, o lume a înșelăciunii, a disperării și confuziei și dorea să scape din ea, din ea striga spre Mântuitorul Hristos. Hristos nu înșeală și nu poate fi înșelat! Hristos este Calea, este Adevărul, este Viața, Hristos este Lumina noastră! Chemat din inimă de Zaheu, Hristos a luat drumul către cetatea Ierihon”.

Totodată, părintele Munteanu a vorbit despre întoarcerea lui Zaheu vameşul pe drumul mântuirii.

”Ne spune Sfânta Evanghelie că auzind chemarea lui Hristos Domnul, care i-a zis: „-Coboară-te din dud, Zaheu, știu de ce te-ai urcat acolo, știu ce căutai, știu pe cine cauți, știu ce dorești, coboară-te că vin la tine acasă! “. Acesta, s-a coborât cu bucurie, spune Sfânta Evanghelie, și-a plecat cu Hristos la casa lui. A plecat cu Hristos la casa lui! Nu ne spune Sfânta Evanghelie ce și-au vorbit pe drumul către casă. Să știi un lucru, că o tăcere, uneori, face cât o mie de cuvinte, o mângâiere, o privire, o îmbrățișare, o iubire din iubirea lui Dumnezeu este o Înviere!

Ajungând acasă, Zaheu a înțeles de fapt rostul sau menirea împlinirii lui. A înțeles că, ceea ce îl făcea pe el nefericit era această stare de lăcomie și de izolare față de semeni. Nebunia aceasta a dorinței de putere și a lăcomiei îl transformă pe om, omul devine rece și crud, nemilos, răzbunător, el intră în întuneric și întunericul intră în el. Zaheu, îmbrățișând Lumina prezenței iubirii lui Hristos, a început, vindecat fiind, să-i pese de ceilalți. Când începe să-ți pese de ceilalți, când te simți responsabil înseamnă că ești cu Hristos.”

Pocăința casei lui Zaheu din Sfânta Evanghelie de astăzi este un exemplu viu de întoarcere la Hristos pentru familia creștină din zilele noastre, pentru noi toți care suntem fii ai lui Dumnezeu după har și oameni păcătoși după fapte. Dacă n-ar fi mila lui Dumnezeu și pocăința prin care suntem miluiți și iertați, nimeni dintre creștini nu ar putea fi mântuiți. Dumnezeu care ne-a creat ne oferă în dar mila și dragostea Lui de Tată, iar noi, ca fii, trebuie să-i oferim pocăința noastră, smerenia noastră, lacrimile noastre de căință, spovedania și părăsirea păcatelor.

În parohia ”Sf. Voievozi” Săvinești, a fost ridicată o troiță închinată Sfinților Trei Ierarhi prin bunăvoința mai multor familii de enoriași. La data de 30 ianuarie se sărbătorește hramul troiței. Slujba a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu în prezența mai multor credincioși.

La finalul slujbei părintele Petru Munteanu a ținut un cuvânt de învățătură, din care cităm:

”Dumnezeu a rânduit ca parohia noastră să aibă o troiță închinată Sfinților Trei Ierarhi, Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur care sunt și patronii școlilor de teologie sau ocrotitorii învățământului teologic, astăzi fiind și sărbătoarea seminariilor sau a institutelor teologice ortodoxe ale Bisericii noastre. Ei bine, ne bucurăm că iată, prin mila lui Dumnezeu parohia noastră are un dar deosebit, o troiță închinată Sfinților Trei Ierarhi.

Sfinții Trei Ierarhi sunt cei care ne arată că izvorul desăvârșirii noastre sau al înțelepciunii este gândul sau rugăciunea către Bunul Dumnezeu. Ei, în viața lor au căutat să cunoască și să cuprindă cât mai multe informații sau răspunsuri la întrebările vieții lor. Și s-au desăvârșit în cunoaștere în momentul în care s-au apropiat de izvorul înțelepciunii care este Dumnezeu. De aceea noi putem să spunem astăzi pe drept cuvânt că Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur ar putea să fie ocrotitorii  sau îndrumătorii noștri, ai celor care avem diverse profesii sau căutări în viață.”

Anul 2022 este an electoral în Biserica Ortodoxă Română. În luna ianuarie 2022 se constituie noile adunări parohiale care au ales noile consilii si comitete în cadrul fiecărei parohii.

În prima etapă a alegerilor, părintele paroh Petru Munteanu a convocat pentru duminică, 30 ianuarie, Adunarea parohială electivă, care a dat girul viitorilor membri ai Consiliului parohial, propuși de către preotul paroh. La nivelul fiecărei parohii din Patriarhia Română au fost aleși membrii Consiliului parohial, precum și ai Comitetului parohial. Fiecărui preot paroh, ca preşedinte al tuturor organismelor de la nivelul parohiei, îi revine îndatorirea ca în duminica imediat următoare să întrunească noul Consiliu parohial în prima sa şedinţă, care va fi una solemnă și în care membrii acestuia vor depune jurământul.

Astfel, în urma ședinței Adunării parohiale din data de 30 ianuarie 2022, au fost aleși noii membri ai Consiliului parohial și membrii ai Comitetului parohial al Parohiei Sf. Voievozi Săvinești, din rândul credincioșilor dinamici și având conștiință misionară, prezenți la ședință.

Membrii Comitetului parohial sunt aleși de Adunarea parohială dintre membrii ei. Comitetul parohial are un număr dublu de membri față de cel al Consiliului parohial. Așadar, atât consiliul, cât și comitetul se aleg de Adunarea parohiala dintre membrii ei, în cadrul aceleiași ședințe.

În Parohia Sf. Voievozi Săvinești au fost aleși nouă consilieri parohiali, și amintim pe Corduneanu Ion, Trenchea Adrian, Chele Constantin, Sandu Ioan, Savin Valentin, Dumitrache Liviu, Anasia Doru, Căpățână Augustin și Blaga Constantin.

După supenerea la vot, au fost desemnați ca epitropi, pentru următorii patru ani, domnul Chele Constantin – epitrop 1 și domnul Trenchea Adrian – epitrop 2.

De asemenea, au fost votați și membrii Comitetului parohial, în număr de 20 plus doi membri supleanți.

Brîndușa Dediu