Martie

Sărbătorile femeieşti tare trebuie păzite, mai tare decât cele bărbăteşti, pentru că femeia e mai iute. Într-o sărbătoare femeiască, cum e Chirica, Marina, Catrina, Nicuvioasa (Cuvioasa Paraschiva), ia să îndrăzneşti ceva şi-i videa! Da în sărbătorile bărbăteşti, cum e Sf. Gheorghe, ori Sf. Neculai etc., chiar să îndrăzneşti să lucrezi, nu ţi-e nimică, că bărbatul e mai îngăduitor, după cum e şi Sfântul Soare – el totdeauna luminează; da femeia, îi că luna, ea câteva zile cât e plină luminează, că se vede noaptea ca de la soare, şi pe urmă iar se pişcă!
Ia uite-te la Dochia amu, ce direge! Amu-i ploaie, amu cald, amu vânt, amu iar frumos; aşa-i femeia!

Niculiţă-Voronca, II, p. 20

Denumire populară:
– mart, marte, marţiu, mărţişor (Marte / Strâmbă parte/ La o parte)
– Marta
– germănar (încolţitorul);
– făurel

Tradiţii: Mart e cea mai nesănătoasă lună; Mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea femeile pân-la amiază se lau, ca să fie sănătoase şi să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui Mart n-ai tot anul, dar să nu le ţii în samă. Visurile cele rele sunt din cauza strigoaicelor, căci strigoaicele atunci umblă cu moroaicele şi cu vârcolacii şi spre Sf. Toader ţin sesie, ce au să facă peste tot anul, şi umblă tot postul (Niculiţă Voronca, II, p. 118) ♦ Făurel (Mart) spune că lui, dacă nu i-ar fi fost ruşine de frate-său cel mai mare, de Faur, ar degera viţelul în vacă şi oala în foc, şi copilul în pântece la mamă; dar el e numai iute, n-are putere (Niculiţă-Voronca, II, p. 117). ♦ Mart a luat de la Faur două zile şi ei pentru acelea se bat. În mart, când e vântul cel mare, cu ger, atunci e bătaia lor, se prind, se sfarmă (Niculiţă-Voronca, II, p. 117). ♦ Zice că a chemat odată Mart pe Prier la banchet. Se duce Prier şi se sfătuieşte cu Mai, ce să facă; să se ducă ori să nu se ducă. “Du-te, zice Mai, da el e şugubăţ, râde de oameni; tu când te-I duce, să iei cu tine sania şi căruţa, ş-o luntre, că altfel n-a ieşi bine”. Se duce Prier. Îl vede Mart şi-l întreabă: “Da de ce aduci atâtea halaturi, frate?” “Apoi dă, la gospodăria omului sunt bune de toate”. Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart când cu omăt şi viscol –lui Prier nici nu-I pasă, că el are sanie. Dă o ploaie şi se face glod. Prier are căruţă. Rupe podurile, curg puhoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-I poate face nimică. Îl cheamă şi-l întreabă să-I spuie cine l-a învăţat ca să vie aşa. Prier n-are ce lucra şi-i spune că Mai. “Ei, las dar că-I voi ţinea eu şi lui vreo două brumi, ca să veştejesc florile cele falnice, de care-l fălesc pe dânsul toţi!” Şi de atuncea în mai totdeauna sunt brumi, că Mart I le dă, de ciudă (Niculiţă-Voronca, II, p. 117). ♦ Ca personaj mitic, Marta este celebrată în luna martie, în ziua cu lună nouă (Ghinoiu, 1997, p. 116): “Marta în casă,/ Bolile afară!”, “Marta în casă, / Puricii să iasă!” ♦ În martie, la lună nouă, gospodina ia mătura şi, măturând, zice: „Mart în casă, puricii afară!” (var.: un membru al familiei se duce la fereastră afară şi zice: „Marta în casă!” Altul din casă răspunde: „Puricii afară!” sau „Bolile afară!” Se face de trei ori şi se crede că se scapă de purici sau de boli (Fochi, p. 29). ♦ Urzica e buruiana lui mart, e ca mart de iute şi tare, cine o mănâncă se întăreşte. E cea dintâi buruiană (Niculiţă-Voronca, I, p. 210). ♦ Ghioceii mici (Galantus nivalis), micşinelele (hepatica triloba), cocoşeii (erythronium dens canis), viorelele (viola silvestris), pupăza (orobus vernus), rujiţiele (rosa canina), fragile (fragaria vesca), brebeneii (corydalis bulbosa) şi agricele (primula acaulis), toate aceste flori acum în luna lui mărţişor adunate şi împreunate se leagă laolaltă şi astfel se aruncă în apă curgătoare, spre a le duce apa în sânul său întru iertarea păcatelor celui ce le-a împreunat şi aruncat în apă, căci aceste flori se socot ca opt fraţi (patru fraţi şi patru surori) şi un tată (ghiocelul), conturbaţi, zgoniţi şi în lume risipiţi de mama vitregă, după care tatăl ghiocelul a plecat spre a-i căuta şi iar a-i împreuna (Mangiuca, 1882, p. 15). ♦ Puricele ce vei prinde întâi în luna lui mart nu trebuie ucis, că altfel te frig puricii pe vară (Gorovei, 1995, p. 202). ♦ Dacă vrei să nu te mănânce puricii, să nu le zici pe nume, nici să-I omori în luna lui mart (Gorovei, 1995, p. 202). ♦ Şerpele prins în luna lui mart e bun de leac (Gorovei, 1995, p. 226). ♦ Să nu zici şerpe în luna lui mart, căci toată vara îţi iese în cale (Gorovei, 1995, p. 227). ♦ În luna lui martie cine prinde un şarpe şi îi taie capul cu o para, acel cap de şarpe este bun de dragoste (Ispirescu, f. 34). ♦ În luna lui mărţişor femeile descântătoare şi fermecătoare au datina de pun mâna pe un Şerpe, care le dă apoi leac peste tot anul şi depărtează orice doreşte de grumazi, punând degetul sau mâna pe locul ce doreşte (Pop Reteganul – 1, f. 42). ♦ Când vei vedea întâia dată un şerpe în luna lui mart, să-i tai capul cu o pară de argint, în gură să-I pui un căţel de usturoi şi să-i pui capul sub pridvorul unei biserici. La nouă zile, după ce l-ai pus în pământ sub pridvor, să cauţi în locul acela, şi ce buruiană va fi crescut din gura şerpelui s-o iei, s-o porţi cu tine orişiunde. Pen de vei merge cu această buruiană, toate celelalte buriene şi copaci au să vorbească cu tine –îţi spun de ce leac sunt bune şi cum lecheamă(Gorovei, 1995, p. 227). ♦ Apa de ploaie din luna lui martie se adună. Se zice că e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz; zice că întinde pielea (Ispirescu, ff. 33-34). ♦ În luna lui martie se afumă în toate zilele casele cu rădăcină de iarbă-mare . Obicei mântuitor, care fereşte locuinţele de molimă (Ispirescu, f. 36). ♦ Când cineva a prins un sobol în luna lui martie, îl dă vacilor, ca să se îngraşe (Gorovei, 1995, p. 246). ♦ Neaua din Mărţişor împuţinează vinul (CS, 1918, p. 8). ♦ În luna lui Mart cine are gutunar e sănătos peste an (Niculiţă-Voronca, II, p. 118).
Sfaturi generale: În săptămâna a noua după Crăciun semănaţi mazăre, linte, măzăriche, mai în urmă şi în regiuni mai calde ovăz, secară şi orz; duceţi gunoi pe pomii de muşchi şi omizi cu o mătură vârtoasă; acoperiţi paturile calde de toate laturile cu gunoi, ca să păstraţi căldura; aerisiţi-le în zile calde; puneţi mazăre; semănaţi salata, pătrunjel, ridichi, ceapă, spanac, varză nemţească.
Puneţi acum pomişori, tăiaţi pe cei puşi şi începeţi cu oltoiul spre sfârşitul acestei luni. Pomii de soi mai bun, cari sunt acoperiţi, trebuie desfăcuţi peste zi şi iarăşi acoperiţi peste noapte (Mangiuca, 1882, p. 12). ♦ Seamănă grâu de primăvară, apoi orz, ovăz, mazăre, măzeriche şi lucernă. Grăpează locurile de lucernă şi trifoi, semănate din alţi ani, ca să crească mai bine. Printre semănăturile tomnatice, ce au ieşit rare, aruncă sămânţă de trifoi. Sădeşte legumele menite pentru a-ţi face sămânţă. Ca să le aperi în contra omidelor, pune în apropiere câteva seminţe de cânepă: mirosul acesteia alungă fluturii. Cartofii îngheţaţi fierbe-i şi scurge apa de pe ei, apoi îi dă la vite, altcum se vor îmbolnăvi, că-s otrăvitori. Macină bucate pet imp mai îndelungat. Fă altoirea pomilor, găteşte straturi pentru legume şi le înseamnă (CS, 1918, p. 74).
Prevestire de timp:Martie vânturos – mai frumos (CS, 1918, p. 8). ♦ Dacă martie-i cu rouă, după Paşti mult plouă (CS, 1918, p. 8). ♦ Martie răcoros nu aduce an mănos (CRP, 1944, p. 18). ♦ Vântul de martie e vânt tânăr, cu furtuni, vânt iute, vânt ce arată primăvara (Niculiţă-Voronca, I, p. 289). ♦ Dacă cântă cucul în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos (Gorovei, 1995, p. 130). ♦ Dacă fulgeră şi tună în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos (Gorovei, 1995, p. 130). ♦ Dacă fulgeră şi tună în luna lui marte, atunci va fi anul fruptos (Mangiuca, 1883, p. 12). Dacă în Mărţişor nu poţi semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe (Gherman – 5, p. 137). ♦ Mărţişor zbârcit – primăvară frumoasă (Gherman-5, p. 137).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român