Postul Sf. Petru şi Pavel (11-28 iunie)

Instituirea postului Sf. Petru (11-28 iunie) apare, singular, ca o pedeapsă pentru oameni. În general, sărbătorile şi posturile aferente sunt explicate ca venind în întâmpinarea oamenilor, ca o justificare retroactivă a actelor magico-rituale desfăşurate cu această ocazie.
Tradiţii: Se povesteşte că Sf. Petru a fost acuzat odată că ar fi furat nişte opinci de la un om. Apoi, căutând opincile, le-a găsit tot în traista păgubaşului. Şi de atunci a osândit pe oameni să postească postul Sfântului Petru (Hasdeu, p. 236).
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Cine se scoală în fiecare zi din acest post ca să privească răsăritul constelaţiunii Cloşca nu va duce lipsă de nimica şi-şi va putea săvârşi toate treburile (Pamfile, 1997, p. 79).
Apărător de rele şi durere: Acest post se ţine pentru foamete, grindină şi sănătate la oameni şi la vite (Pamfile, 1997, p. 79). ♦ Femeile nu lucrează nimic în casă, deoarece în această zi zic că trec Frumoasele, cari ar strâmba trupul femeii găsite lucrând (Pamfile, 1997, p. 79). ♦ Femeile leagă copilelor la grumaz usturoi sau pelin, sau Ie pun la tălpi aceste plante, ca, trecând Frumoasele, să nu le poată face nimic (Pamfile, 1997, p. 79).
Despre vreme: Gerul stă până în Postul Sâmpetrului pe ape şi dă bruma, când sunt pe-atuncia brumi; apoi se ridică şi se duce cu totul şi tocmai între Sântă-Mării vine iar (Pamfile, 1997, p. 165).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român