Postul Sfintelor Paști

Postul Paștilor, Păresimilor sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, în popor e numit, în general, Postul Mare. El a fost rânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paști, și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor și a Învierii Domnului;
totodată, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ținut de Mântuitorul înainte de începerea activității Sale mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat și denumirea de Păresimi.
În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei, unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), alții două zile, adică Vineri și Sâmbătă înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar pană la șase săptămâni înainte de Paști; la Ierusalim, în sec. IV, se postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași vreme, se postea numai patruzeci de zile.
Începând de la sfârșitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Sfintelor Paști, Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, și anume după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astazi, deși deosebirile dintre Bisericile locale asupra duratei și modului postirii au persistat și după această dată. După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză), și postim până în seara Sâmbetei din săptămâna Patimilor inclusiv.
Din cele mai vechi timpuri, postul Păresimilor a fost ținut cu multă rigurozitate. Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii și cu excomunicarea pe credincioșii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri și de vineri și pe cel al Păresimilor, neadmițând excepții decât în cazuri de boală.
Pentru a trezi sufletele credincioșilor și a le îndemna la căință și smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea și 52 trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se săvârșească Liturghie decât
sâmbăta, duminica și la sărbătoarea Bunei-Vestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii (de luni pană vineri inclusiv) să se săvârșească numai Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor onomastice în Păresimi. Odinioară, chiar și legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp.
Postul propriu-zis al Păresimilor este precedat de cele trei săptămâni introductive de la începutul perioadei Triodului (începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului), care pregătesc treptat și prevestesc postul mai aspru, care începe de la lăsata secului.
În acest post nu mâncăm: carne, ouă, lapte, brânză. De asemenea, postim de pește, vin și untdelemn. Mâncăm deci numai bucate fără ulei, legume și poame. Mâncăm untdelemn și dezlegăm la vin sâmbăta și duminica, în ziua de aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la Sfinții 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor. Mâncăm pește de Buna-Vestire – 25 Martie și în Duminica Floriilor.
Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare și în săptămâna Patimilor.
Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post: luni și marți se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine și apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese, se mănâncă la fel. Vineri și Sâmbătă e post desăvârșit.
Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn și să bea vin în Postul Mare.
Postul Paștelui nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru noi, postul este un prilej de bucurie, de liniște, de fericire. În perioada Postului Paștelui nu trebuie să fim triști, letargici sau singuri, în post trebuie să învățăm să ne bucurăm de tot ceea ce ne înconjoară și să iubim florile, natura în general, oamenii… și să
așteptăm cu emoție minunea de la Învierea Domnului.
Postul Paștelui trebuie să fie si un bun prilej de iertare. Dacă nu iertăm pe aproapele nostru, Bunul Dumnezeu cum să ne ierte pe noi? Postul trebuie să fie înstrăinarea de toate deșertăciunile acestei
lumi, înfrânarea limbii, depărtarea de toate poftele, de clevetire, de minciună și de toate relele. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? Dacă vedeți un sărac, aveți milă de el;
un dușman, împăcați-vă cu el; o femeie frumoasă, întoarceți capul; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura, ci și stomacul vostru să postească și ochii și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru.”
Cum se pregătește credinciosul pentru Postul cel Mare? În primul rând începe să-și purifice organismul prin alimentație. Apoi se preocupă și de suflet. Merge la biserică, se roagă, face milostenie și toate acestea fac din omul obișnuit un om curat, pur, care poate primi Lumina Învierii.
În post este bine sa vorbim mai puțin cu cei din jurul nostru, pentru ca și păcatele să fie mai puține. Gândul nostru să fie mai mult la rugăciune și la Iisus. Putem rosti de sute de ori pe zi această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcatosul!” Nici nu știți ce mult ajută!
Mântuitorul Însuși a ținut post timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propăvăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 și Luca 4, 2). Bunul Iisus ne învață cum să postim și ne arată că diavolul nu poate fi izgonit decât prin post și rugăciune. Dar nu doar Mântuitorul postea, post țineau și Sfinții Apostoli și ucenicii lor, ei rânduind de altfel postul pentru tot neamul creștinesc. La începutul și la sfârșitul postului, să mergem la duhovnic și să ne spovedim și dacă preotul ne dă dezlegare, să ne și
împărtășim. Degeaba am ținut post dacă nu mergem la duhovnic să ne spovedim, măcar în cele patru posturi de peste an. Sufletul trebuie curățat de păcate, pentru că altfel se îmbolnăvește și trupul.
Mergeți și împărtășiți-vă pruncii în Postul Mare! Până la 7 ani, copiii se împartașesc fără spovedanie, dar după șapte ani trebuie spovediți.
În post trebuie făcută milostenie și multe fapte bune. Căci fară fapte bune și rugăciune, Postul Paștelui ramâne doar o dietă de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu folosește nimic din asta.
Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului și îndeamnă la smerenie, întristare și căință. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulți credincioși în vederea împărtășirii din ziua Paștilor, conform poruncii a patra a Bisericii.
Liturghia din Postul Sfintelor Paști
Liturghia, având un caracter de sărbătoare și bucurie, iar Postul Sfintelor Paști fiind un timp al înfrânării, Sfinții Părinți au rânduit ca în perioada acestui post să nu se săvârșească Sfânta Liturghie decât sâmbăta și duminica. În celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, cu excepția zilelor aliturgice, când nu se oficiază Liturghie. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite a luat ființă datorită dorinței unor credincioși de a se împărtăși și în cursul săptămânii. Amintim că în cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfințite la Liturghia oficiată duminica, sunt păstrate pe Sfânta Masă, iar în cursul săptămânii, atunci când se săvârșeste Liturghia Darurilor, sunt oferite credincioșilor spre împărtășire.
Potrivit rânduielii de postire a Bisericii, în zilele de rând din Postul Mare se ajunează până la apusul soarelui, iar împărtășirea se face seara după Vecernie.
În sâmbetele din Postul Mare se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur, iar în primele cinci duminici de post se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminica Floriilor – Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi și sâmbătă, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
„Dacă am păcătuit, vom posti pentru că am păcătuit. Dacă n-am păcătuit, vom posti ca să nu păcătuim. Să dăm ceea ce avem: postul, și vom primi ceea ce nu avem: nepătimirea”.

Pr. Mihai Meraru