Poveste fără sfârşit

O frumoasă poveste se ţese în Tabăra de creaţie „Aripi de înger” – ediţia a XI-a, anul 2016.
Este povestea mâinilor micuţe, care pentru o zi, au modelat, asemeni artizanilor, lutul. La Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”, am avut bucuria de a vedea cu cât drag, copii cu vârste între cinci şi şaisprezece ani, au olărit – meşteşug păstrat de la strămoşi. De la o săptămână la alta, lucrările lor devin şi mai frumoase, interesul este şi mai mare, iar dorinţa de a lucra la roata olarului este de nestăvilit.
Povestea se ţese mai departe. De data aceasta, ochişorii sunt aţintiţi asupra exponatelor din muzee, iar urechile captează povestea fiecărui ghid: fie despre viaţa şi trecutul poporului român, fie despre oameni valoroşi care şi-au pus amprenta asupra culturii neamului (scriitori, domnitori), fie despre evoluţia vieţii pe pământ.
Povestea continuă cu rugăciunea copiilor pentru părinţi, fraţi şi surori, iar în frumoasele ore de cateheză ţi-e dat să afli că nepoţeii se roagă pentru bunici ca să le crească dinţii, se roagă la Doamne, Doamne ca să dea ploaie curată şi pace pe întreg Pământul.
Povestea noastră e o poveste fără sfârşit. Desenăm, pictăm, cântăm, umplem „haţaşul” (parcul) de veselie şi răsună Lunca Bistriţei de chiote de bucurie.
Din povestea noastră, nu lipsesc nici poliţiştii (mai exact, I.J.P. – Departamentul de Prevenţie), nici doamna asistentă care predă cursuri de acordare a primului-ajutor, pentru că toţi copiii trebuie să ştie să preţuiască viaţa!
Într-una din zile, l-am văzut şi pe Andrei, veselul nostru voluntar, „înhămat” la cărucior şi plimbându-i pe copii prin sat. Plăcerea a fost mai mare decât plimbarea în maşina părinţilor.
Spuneam că povestea noastră este fără sfârşit deşi, spre finalul unei zile, ea vine cu moş Ene pe la genele micuţilor mult mai repede, după cum ne-au mărturisit părinţii. A doua, şi a treia, şi a patra, până la a şasea zi provoacă dorinţa de a fi la Tabăra de creaţie.
O poveste se ţese în jurul unor personaje. De data aceasta, toate personajele sunt pozitive, de aceea povestea este fără sfârşit: copii, părinţi, voluntari, profesori, colaboratori şi părintele nostru, Petru Munteanu.
Dacă şi tu, micuţule cititor, te-ai simţit provocat, HAI CU NOI la Tabăra „Aripi de înger” de la Săvineşti.

Director,
Prof. Ana Tofan