Răstignirea lui Iisus este cea mai sinceră și mai frumoasă declarație de dragoste

Și cum răspundem la această declarație a Bunului Dumnezeu, față de noi, copiii Săi?
Îi răspundem cu aceeaşi iubire sau cu indiferenţa şi cu nerecunoştinţa noastră? Oare de ce suntem cu inimile atât de împietrite şi de reci precum sloiurile de gheaţă? De ce nu conştientizăm cât suntem de de iubiţi de Tatăl Ceresc, cât de mult doreşte Acesta mântuirea noastră, întoarcerea noastră ACASĂ?
De ce oare continuăm să-L Răstignim pe Fiul Său iubit, pe Mântuitorul nostru, în fiecare clipă, cu mulţimea păcatelor noastre, cu răutatea noastră, cu nerecunoştinţa noastră, cu fărădelegile noastre, înfingându-i în inimă – izvor de iubire necondiţionată – piroanele necredinţei noastre, piroanele trădării noastre?
De ce ne transformăm cu toţii în Iuda, de ce ne e aşa de greu să-L iubim pe Hristos, să fim următorii Lui în călătoria noastră pe pământ, să-I împlinim poruncile şi să ni-L alegem Tovarăş şi Prieten pe drumul vieţii noastre? De ce aruncăm mereu cu cârtire şi nemulţumire crucea noastră spirituală, de pe umerii noştri? De ce nu ne-o purtăm cu demnitate şi cu credinţă, de ce nu vrem să fim asemănători cu Hristos, să-L urmăm pe drumul Golgotei Sale şi-I mai adăugăm şi crucea noastră pe umerii Săi? De ce nu acceptăm voia Domnului şi ne clătinăm la orice încercare a vieţii, de ce ni se pare că a noastră cruce e mai grea decât a semenilor noştri? De ce nu credem, că Bunul Dumnezeu a măsurat cu înţelepciune şi iubire crucea noastră şi ne-a dat-o pe cea potrivită nouă, pe cea pe care avem puterea să o purtăm cu ajutorul Său, cu ajutorul iubirii Sale necondiţionate?
Ferice de cei ce-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos din toată inima lor, cu toată dragostea şi puterea lor. Ferice de cei ce-I cântă cu glasul inimii: ,,Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea, Domnul este întărirea mea
şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.”
Ferice de cei ce se leapădă de ei înşişi, îşi iau crucea lor şi-L urmează cu iubire şi credinţă pe Hristos. Ferice de cei care, pentru totdeauna au întipărită în inima lor Crucea lui Hristos, ferice de cei ce vor să pătimească împreună cu Hristos pentru adevărul suprem, pentru dragoste, pentru lumina cerească, crezând cu adevărat în făgăduinţa Mântuitorului: „Unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu.” Ferice de cei ce simt profund Crucea lui Hristos, aşa cum a simţit-o şi Sfântul Apostol Pavel care a spus: „Nu vreau să mă laud decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni 6, 14). „Eu m-am răstignit cu Hristos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 19-20).
Ferice de cei care, nu numai că își poartă crucea lor cu credință, ci ajută și pe alți semeni să și-o poarte pe a lor. Au grijă de cei bolnavi, de cei orfani, de cei necăjiți și oropsiți, vin în ajutorul celor umiliți și nedreptățiți, în ajutorul celor aflați în diverse încercări și nevoi și le șterg lacrimile durerii și neputinței, ce picură din ochii inimii și ai sufletului lor greu încercat. Aceștia sunt oamenii „îngeri păzitori” cu aripi de lumină, iubire necondiționată, milostivire și compasiune, care cuprind în inima lor întreaga lume cu toate suferințele și necazurile ei.
Ferice de cei ce cinstesc Sfânta Cruce şi nu se ruşinează cu ea și-L mărturisesc cu curaj și iubire pe Hristos, cu întreaga lor viață, arătând lumii întregi că Dumnezeu trebuie să fie centrul universului
nostru, fiindcă Răstignirea lui Iisus este cea mai frumoasă declarație de dragoste a lui Dumnezeu față de omenire și noi trebuie să răspundem la iubire cu: iubire, credință, recunoștință.
Ferice de cei ce îngenunchează la picioarele Mântuitorului cu credinţă, evlavie şi cu profundă recunoştinţă și Îi spun cu glasul minţii, al sufletului şi al inimii lor: Îţi mulţumesc, Doamne, că prin răstignirea Ta pe Cruce mi-ai dat şansa mântuirii! Doamne, Îţi mulţumesc că prin răstignirea Ta ai spălat murdăria tuturor păcatelor lumii acesteia şi murdăria păcatelor mele! Îţi mulţumesc, Doamne. că ai sfărâmat porţile iadului şi ai deschis uşa Raiului, Îţi mulţumesc, că acum nu îmi mai este teamă de moarte. Doamne, Îţi mulţumesc că ai schimbat crucea, din semn al torturii şi al batjocurii, din semn al morţii, în semn al Învierii şi al biruinţei asupra morţii. Îţi mulţumesc că ai făcut din cruce, emblema şi pavăza creştinismului. Îţi mulţumesc, Doamne, şi pentru sănătate şi pentru boală, Îţi mulţumesc pentru bucuriile, dar şi pentru tristeţile mele, Îţi mulţumesc pentru zilele frumoase şi pentru cele mai puţin frumoase. Îţi mulţumesc, că ai îngăduit să beau şi paharul nedreptăţii, al umilinţei, al sărăciei, al judecăţii, al suferinţei, al încercărilor. Îţi mulţumesc, că am suferit şi din cauza minciunilor, falsităţii, vicleniilor, clevetirilor, orgoliilor, egoismului, invidiei, urii, semenilor mei. Aşa, m-ai ajutat să învăţ multe lecţii de viaţă: lecţia credinţei, lecţia îndelung-răbdării, lecţia smereniei, şi nădejdii, lecţia încrederii în pronia Ta. Aşa am învăţat, că orice încercare are un scop, deşi nu am înţeles aceasta de la început. Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai călit şi întărit, Îţi mulţumesc, că m-ai învăţat cum să mă ridic când am fost doborât/ă sub greutatea crucii mele. Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai purtat în braţele Tale iubitoare şi ocrotitore, atunci când nu am mai putut înainta pe drumul Golgotei mele. Îţi mulţumesc, Doamne, că nu m-ai părăsit nicio clipă pe cărarea vieţii mele, deşi poate meritam să fiu părăsit/ă pentru necredinţa mea. Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să câştig multe lupte împotriva vrăşmaşului diavol. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru darurile cu care m-ai înzestrat şi care mă ajută să depăşesc multe obstacole ce-mi apar în cale. Îţi mulţumesc, Doamne, că Te răstigneşti şi azi din iubire pentru mine şi întreaga lume şi mă hrăneşti cu sfânt Trupul Tău şi-mi dai să beau scump Sângele Tău, pentru a mă întări în lupta cu cel rău şi pentru a nădăjdui la viaţa veşnică. Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să înţeleg că după orice furtună soarele e şi mai strălucitor, că după orice cădere te poți ridica.
Îţi mulţumesc, că m-ai învăţat să vin la Tine cu curaj, să Te caut când sunt ostenit/ă şi împovărat/ă, fiindcă Tu mă iubeşti şi eşti lumina ce alungă întunericul din viaţa mea. Îți mulțumesc, Doamne, că Te întâlnești cu mine în spațiul Învierii Tale, în spațiul unde cârtirea, nemulțumirea, deznădejea, necredința, nerecunoștința nu își au locul.
Îți mulțumesc, Doamne, că Jerta Ta de pe Cruce și sfânta Înviere a Ta, m-au întărit, mi-au dat putere și curaj de a mă lupta împotriva păcatului de orice fel și m-au transformat dintr-un smochin fără de roade într-un măslin cu rod bogat de fapte bune și plăcute Ție.
Să fim, așadar și noi, precum acești fericiți ce cinstesc și slăvesc  sfânta Cruce și să credem fără nicio îndoială, ce a spus Sfântul Ioan Gură de Aur: „Crucea este nădejdea creştinilor, învierea morţilor, călăuza celor deznădăjduiţi, cârjă de sprijin a celor ologi, mângâierea celor săraci, frâul celor bogaţi, pierzania celor mândri, pedeapsa făcătorilor de rele, biruinţa asupra diavolului, învăţătura celor tineri, susţinerea celor lipsiţi, cârmaciul corăbierilor, nădejdea naufragiaţilor, zidul de apărare al luptătorilor. Crucea este părintele celor orfani, apărătoarea fecioarelor, sfătuitoarea iubitorilor de dreptate, liniştea celor întristaţi, apărătoarea celor mici şi slabi, înţelepciunea bărbaţilor, ultimul gând al bătrânilor, lumina ce luminează în întuneric, măreţia şi strălucirea conducătorilor credincioşi, libertatea robilor, slava muncilor, doctorul celor bolnavi, pâinea celor flămânzi, izvor a toată înţelepciunea şi acoperământ celor goi”.
Să ne mărturisim identitatea noastră creștină, cinstind crucea – semnul lui Hristos – să ne solidarizăm cu Mântuitorul și să ne însemnăm cu ea în fiecare clipă a vieții noastre, preamărindu-L și mulțumindu-I lui
Dumnezeu, pentru toate binecuvântările Sale cele știute și cele neștiute și pentru cea mai frumoasă declarație de dragoste față de noi, Răstignirea lui Iisus.
Prin pecetea Sfintei Treimi, să cerem ajutor să avem minte curată și luminată când ne însemnăm la frunte, să avem inima iubitoare, tron al Împărăției lui Hristos când ne însemnăm la piept, să avem brațe întărite cu care să ne câștigăm cinstit pâinea de toate zilele și cu care să lucrăm fapte bune, când ne însemnăm la umeri. Să ne însemnăm în fiecare clipă a vieții noastre (rugăciune, începutul şi sfârşitul lucrului nostru, la masă, la culcare şi la sculare ș.a.m.d) cu sfânta cruce – semn al biruinţei – sfinţit prin jertfa lui Hristos, ca să fim mereu sub acoperământ divin, cu întreaga noastră ființă, cu mintea, inima, sufletul și trupul, cu gândirea, simțirea și fapta noastră.
Să ne rugăm, așadar, Bunului Dumnezeu să ne ierte greșelile cârtelii, nemulțumirii, deznădejdii noastre în fața greutăților și încercărilor vieții. Să ne rugăm să ne ajute să ne asumăm crucea noastră și să o purtăm cu credință și iubire, trăind și simțind înfricoșătoarele patimi ale lui Hristos. Să fim și noi următorii Lui, mergând pe calea Lui, pe calea Crucii Lui, pe calea jerfei și suferinței Lui.
Să urmăm calea lui Hristos, ca să găsim calea pe care ajungem la iubire, calea pe care ajungem la Dumnezeu.
Să conștientizăm, că fără asumarea cu bucurie a crucii, nu ne putem mântui, că în toată viața noastră, de la Botez până la mormânt, crucea trebuie să ne însoțească. Să ne rugăm cu credință și nădejde în învierea noastră sub umbra crucii (după Vinerea Patimilor ne întâlnim cu Duminica Învierii). Să nu ne rușinăm cu sfânta Cruce și cu Hristos în fața oamenilor, ca să nu se rușineze nici El cu noi, în fața Tatălui Ceresc și să-I cerem cu umilință și evlavie lui Dumnezeu: „Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Să nu uităm niciodată că, așa cum a spus părintele Dumitru Stăniloae „cel mai frumos şi convingător discurs despre dragoste este îmbrăţişarea lui Hristos de pe Cruce”. Să nu uităm niciodată, că Răstignirea lui Iisus este cea mai sinceră și mai frumoasă declarație de dragoste a lui Dumnezeu față de omenire.

Cristina Toma