Talentul de a fi voluntar

O minune de tabară de creaţie s-a inaugurat prima dată în anul 2005 când am deschis aripile imaginaţiei noastre de voluntari şi participanţi spre o lume a prieteniei şi a unităţii în credinţă, unde am desenat, cântat, jucat şi rugat la unison cu toţii, cu mic cu mare.

andreeaIată-mă din nou la această tabără după o lungă pauză de 6 ani. Dumnezeu lucrează la contabilitate uneori şi e cel mai bun organizator al timpului nostru daca ne lăsăm purtaţi de val şi trăim după voia Sa, dacă ne rugăm şi ne sacrificăm pentru ceilalţi. Motto-ul meu în viaţă este: Credinţa lucrătoare prin iubire, de la Epistola către Galateni capitolul 5, versetul 6, a sfântului Apostol Pavel. Un citat din Sfânta Scriptură ce-mi va rămâne pe veci în amintire… căci la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Agapia unde am învăţat cele mai frumoase reguli de conduită morală şi creştin ortodoxă mi-am cultivat talentul dăruirii de sine. Şi m-am dăruit mereu scopurilor caritabile şi filantropice în decursul anilor de liceu şi facultate, ca acum să pun în practică şi mai bine această calitate de a avea compasiune şi dragoste faţă de aproapele.

Mi-a lipsit această tabără vară de vară, ştiam că aici e mereu veselie şi voie bună, aici mereu auzi copiii chicotind… ca nişte clinchete de clopoţei, ador zumzetul lor şi fie că reuşesc să deseneze şi să picteze icoane, fie că nu… ei rămân aceiaşi puri şi minunaţi copii ai noştri, ai neamului şi ai Dumnezeului nostru care ne oferă atât de multe cadouri, surprize şi binecuvântări ce nu le apreciem uneori sau nu le observăm. Cred cu tărie că toţi aceşti copii veniţi aici la această tabără ne învaţă pe noi cei mai mari ceva… ei sunt buni, curaţi şi viitorul nostru… au cu siguranţă un talant sau mai mulţi.

Singurul lucru pe care îl facem noi voluntarii este să le facem cunoscute talentele lor, să-i inspirăm, stimulăm şi încurajăm din toată inima că vor putea ajunge mari şi buni. Copiii noştri sunt oglinda noastră, a părinţilor, învăţătorilor, profesorilor şi ne aduc o stare de bine, de putere continuă să râdem, să ne păstrăm şi noi tineri pe lângă ei.

Faptul că Dumnezeu a lucrat la vacanţa mea acum, că a făcut posibil ca eu să vin din nou voluntar aici e o minune pe care eu o văd, o simt şi mă încarcă pozitiv. Faptul că am părăsit ţara, emigrând spre Marea Britanie de mai bine de 3 ani, nu-mi oferă o mare fericire sau stabilitate, mulţumire sufletească… printre străini tot străin te simţi oriunde ai fi, chiar dacă ajungi să cunoşti cultura şi limba lor la perfecţie… tot ţi-e dor de casa şi de neamul tău şi de tradiţiile de acasă. Respect orice neam, religie, cultură, rasă dar tot acasă prefer. Am lucrat ca nanny la început în Marea Britanie şi mai mult făceam voluntariat la o familie cu probleme, după care am început să lucrez cu persoane cu nevoi speciale, cu dizabilităţi de tot felul, de toate vârstele. Momentan lucrez cu adulţi ce suferă de autism şi e greu, recunosc, sistemul lor social nu e foarte strălucit aşa cum credeam la început şi aşa cum mi s-a prezentat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti.

La noi în Săvineşti, faptul că îl avem pe părintele Munteanu e un mare dar de la Dumnezeu şi de la părinţii săi, căci l-au condus spre această cale a dăruirii de sine. Eu personal pe părintele îl am ca model de viaţă din clasa a V- a de când a venit sa ne predea religia la şcoală, de când m-apovăţuit să vin la biserică să cânt la cor, de când m-a îndrumat spre şcoala de teologie şi apoi spre asistenţa socială. Sfinţia sa cu siguranţă a văzut potenţialul din mine, a descoperit un talent şi de aceea m-a povăţuit elegant spre o cale a desăvârşirii, spre a deveni un samaritean milostiv şi bun. Încerc, mă străduiesc să învăţ şi eu mai multe de la toţi cei din jurul meu, atât de la această tabără, cât şi din cercul de prieteni şi colegi de muncă, sau chiar oameni necunoscuţi. Am nevoie să învăţ mai bine ce înseamnă să ai discernământ şi sper ca pe participanţii de la tabără să-i inspir şi eu la rândul meu prin sfaturi de bune maniere, prin câteva cunoştinţe de limba engleză, pictură şi muzică.

Apreciez enorm faptul că am fost invitată de părintele Munteanu la această tabără şi eu îi mulţumesc că există pentru aceşti copii, pentru oameni, pentru Dumnezeu. Fie binecuvantaţi toţi cei implicaţi, este o luptă până la capăt şi toţi sunt minunaţi doar pentru faptul că au avut intenţia de a veni şi a fi curioşi poate, dar sămânţa credinţii poate să încolţească la toţi, Dumnezeu are căile Sale de a ne arăta căci toţi suntem creaţi buni. Veselie şi voie bună s-avem mereu! Vorba părintelui Munteanu: Inima sus!

Andreea Dumitrache, voluntar grupa Seniori

2,993 total views, 3 views today