Voluntariatul ca pasiune

Voluntariatul nu a fost pentru mine niciodată un job sau o obligaţie, a fost o pasiune, o cană caldă de ceai după o zi grea, o briză răcoroasă într-o zi toridă. Voluntariatul este un fel de a îi ajuta pe ceilalţi ce, la rândul lor, se ajută între ei.
Voluntariatul din tabăra „Aripi de Înger” m-a ajutat să mă dezvolt psihic, să mă cunosc si să trezesc copilul din mine. Copiii pe care i-am întâlnit aici sunt plini de viaţă si m-au învăţat ce înseamnă prietenia adevarată, înţelegerea si puritatea gândului frumos. Experienţa aceasta mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte oameni noi, de a înţelege mai bine ce înseamnă solidaritatea. Ideea părintelui Munteanu m-a bucurat şi mi-a arătat că mai sunt oameni în lume ce se interesează de viitorul copiilor, de viitorul nostru.
Pentru mine, a fost un timp în care am evoluat din mai multe puncte de vedere. Am întâlnit mulţi oameni noi, mi-am făcut mulţi prieteni şi mi-am ocupat timpul personal cu activităţi interesante. Am învăţat că pentru a evolua trebuie să ieşi din zona de confort şi să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, trebuie să renunţi la timpul pierdut inutil şi să faci primul pas spre dezvoltarea personală.

Glavce Sabina, Voluntar