Sf. Mc. Miron. În ziua Naşterii Domnului nostru Hristos, Antipatru a intrat în biserica creştinească ca să prindă pre creştinii cei adunaţi şi să-i muncească. Sfântul Miron, umplându-se de râvnă, a defăimat pre ighemon cu mustrări şi l-a ocărât. Ighemonul, prinzându-l, l-a muncit cumplit (Vieţile sfinţilor, XII, p. 567).
Sf. Mc. Straton şi Ciprian. Sfinţii mucenici în Nicomidia au fost aruncaţi hiarelor spre mâncare pentru Hristos, dar ele nu s-au atins de dânşii. Ei s-au sfârşit aruncându-se în foc (Vieţile sfinţilor, XII, p. 570).
Sf. Mc. Tirs. Sfinţii Tirs, Levchie şi Calinis erau originari din ţinutul Bitinia şi au trăit pe vremea prigoanei declanşate de împăratul roman Decie (249-251). Sfântul Levchie avea o slujbă înaltă în cetatea Cezareea din Bitinia, Sf. Mc. Miron în timpul unui oarecare guvernator al Nicomidiei, pe nume Cumvrichie. Pentru că a refuzat să intre în templu şi a mărturisit că el crede în Hristos, a fost chinuit şi i s-a tăiat capul. Acel guvernator a mers apoi în Helespont, unde a fost întâmpinat de un soldat, pe nume Tirs, cu faimă de viteaz printre caramazii lui, care şi-a mărturisit credinţa în Hristos. A fost supus la Chinuri grele, dar, cu ajutor de sus, a scăpat cu viaţă. Murind Cumvrichie, a fost adus guvernator Vavdos, care nutrea aceeaşi ură faţă de creştini. Acesta porunceşte ca Tirs să fie aruncat în mare, legat într-un sac. Scăpând în mod miraculos şi din această încercare, Sfântul Tirs aduce la credinţă pe un slujitor al unui templu roman, cu numele Calinic. Sunt în cele din urmă ucişi amândoi, Sfântul Calinic este decapitat, iar Sfântul Tirs este tăiat cu un fierăstrău (Dicţionarul, pp. 173-174).
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român




