De Sf. Apostoli Petru și Pavel: ”Recunoștința este ca un pământ pe care cresc toate virtuțile”

„Deşi diferiţi ca loc de naştere, cultură, profesie şi temperament cei doi Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel au în comun mai multe virtuţi. În primul rând au o credinţă puternică în dumnezeirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic viu Care din iubire de oameni şi pentru mântuirea lor S-a făcut Om. În al doilea rând, aceşti doi sfinţi corifei ai Apostolilor au în comun pocăinţa. Ei sunt făptuitori şi învăţători ai pocăinţei. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel mai au în comun iubirea fierbinte faţă de Hristos şi faţă de Biserica Sa. În al patrulea rând, amândoi sunt mari misionari care propovăduiesc Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos nu numai în poporul evreu, ci şi la toate neamurile, mai ales Sfântul Apostol Pavel”,  Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, 29 iunie 2019, părintele paroh Petru Munteanu, a oficiat Sfânta Liturghie la Parohia Sf. Voievozi din Săvinești, în prezența a numeroși credincioși, veniți să aducă ofrandă de rugăciune Sf. Apostoli, precum și felicitări de ”La mulți ani!” părintelui paroh.

După citirea textului biblic, părintele Petru Munteanu a adresat un cuvânt în care a evidențiat viețile celor doi Apostoli, precum și importanța manifestării recunoștinței față de Dumnezeu și față de tot ce ne înconjoară.

La începutul omiliei, părintele Munteanu a reliefat perioada postului care s-a încheiat la data de 29 iunie 2019, menționând că postul este o „întoarcere Acasă”.

„Suntem adunați cu toții, împreună, la rugăciune, la marea sărbătoare care încheie postul acesta, Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Biserica noastră a rânduit, în înțelepciunea ei duhovnicească, ca să se așeze în anul bisericesc patru posturi. Ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și ne însemnăm cu gândul la cele patru posturi din anul bisericesc, pe care suntem îndemnați să le ținem, pentru ca să ne întoarcem acasă, în Împărăția lui Dumnezeu. 

Postul este, de fapt, o întoarcere a noastră Acasă. Pentru că noi prin post mărturisim o foame și o sete de altceva. Nu ne satură sau ne mulțumește mâncarea aceasta stricăcioasă și vremelnică, pieritoare, care se descompune și noi simțim un dor, o foame și o sete de altceva. De ceva care ne definește pe noi. Este dorul de viață. Dar viața în Creatorul nostru, în Dumnezeu, Cel care ne a dat daruri peste daruri. Și de aceea, iată, Biserica a rânduit postul sub forma crucii în anul bisericesc, iar crucea este alcătuită din două laturi, o latură verticală și cele două puncte care definesc latura verticală, este Postul Nașterii Mântuitorului și Postul Sfintelor Paști. Este această latură verticală a Crucii care este definită prin cele două posturi închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și avem și o latură orizontală care alcătuiește crucea sau postul nostru, fiind două puncte care îl definesc, postul închinat Sfinților Apostoli, pe care noi l-am încheiat și pe care îl sărbătorim, și postul  închinat PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu și descoperim că latura aceasta verticală, care leagă cerul cu pământul este în Hristos, Mântuitorul nostru, iar latura aceasta orizontală prin cele două posturi definește umanitatea noastră. Adică pe Sfinții Apostoli și Maica Domnului, care este solitoarea noastră către Bunul Dumnezeu.”

Făcând referire la viața și activitatea Sf. Apostoli Petru și Pavel, părintele Munteanu a continuat:

„Sfântul Apostol Pavel sau Saul este cel care a căutat să-L descopere pe Dumnezeu, să-L cunoască. A urmat învățătura teologică la școala lui Gamaliel, care a fost un învățător de lege și căutător al lui Dumnezeu, căutător al tainelor dumnezeirii. Provenind  dintr-o familie bogată, avea și cetățenie romană, un statut aparte, l-am putea asemăna cu cetățenia europeană de astăzi …

Pe drumul care duce spre Damasc, când a plecat să persecute creștinii de acolo, i se arată însuși Mântuitorul Iisus Hristos. I se arată pentru că Sfântul Apostol Pavel, Saul, cel de dinainte, Îl căuta dar nu Îl vedea. L-a văzut pe Hristos cel Înviat și a devenit Apostol al neamurilor după ce a primit Taina Sfântului Botez, scăpând de orbire, de „veșmintele de piele” și devenind Pavel, Saul cel de odinioară.

Dumnezeu ni se arată când suntem cuprinși de dorul Lui, când ne împletim dorințele noastre de a fi împreună cu Ziditorul nostru, cu Creatorul nostru. Când nu uitam de Creator, El ni se descoperă în fel și chip. Și iată că, arătându-I-se pe drumul Damascului și întrebat fiind Saul de către Mântuitorul Iisus Hristos, de ce Îl prigonește, se arată prin aceasta că orice prigoană împotriva celor care mărturisesc Învierea lui Hristos este o prigoană împotriva Mântuitorului. Orice act de agresiune împotriva celor care mărturisesc iubirea și Învierea lui Hristos este un act Antihristic, împotriva lui Hristos.

Saul, viitorul apostol Pavel, Îl întreabă: Cine ești Tu, Doamne? Iar Mântuitorul îi răspunde: Eu sunt Iisus Hristos pe Care tu Îl prigonești. Orbește, ne spune Sfânta Evanghelie, la vederea acestei lumini strălucitoare a Învierii și este botezat de către creștinii de acolo și când primește numele de Pavel, de pe ochii lui se iau niște solzi și începe să vadă, dar el nu mai vede ca înainte, ci el vede cu ochii Botezului. Cu ochii punerii numelui, cu ochii Învierii și cum vedem și noi cu ochii Învierii. Această vedere este diferită de vederea celor care nu trăiesc și nu doresc să vadă Învierea lui Hristos. Este o mare diferență între a te uita și a vedea…

Noi pendulăm între două lumi și această provocare atrage cu sine bucuria sau nefericirea noastră. O lume unde Învierea lui Hristos caută să fie oprită, creatura să fie batjocorită, creația să fie murdărită și o lume unde Învierea lui Hristos și bucuria vieții noastre este starea celor care trăiesc Taina Sfântului Botez, moartea și învierea noastră cu Hristos, Taina Mirungeriii, Rusaliile noastre personale și Taina Sfintei Împărtășanii, îmbrățisarea noastră cu Hristos, ființa noastră, viața noastră…

Ei bine, iată, Sfântul Apostol Pavel, cel care îl vede pe Hristos și slăvita lui Înviere, devine un mărturisitorul al Învierii și scrie Epistole Pauline, cuvinte pline de folos duhovnicesc pentru creștini. Mărturisește el, cel care a stat când a fost ucis primul martir al Bisericii, la Arhidiaconul Ștefan, cum a stat și a păzit hainele celor care-l omorau. Mărturisește cum a pornit prigoana împotriva creștinilor și cum Hristos-Domnul l-a iubit și l-a primit la pieptul Său, la sânul Său. Mărturisește în Epistolele sale dorul lui de veșnicie și dorul lui de Cer. Mărturisește peste tot în Epistole iubirea lui Dumnezeu. Așează iubire peste imn de iubire și de dragoste și ne învață pe noi, pe toți, să privim la Hristos, să îl vedem. Să căutăm să mărturisim slăvita Lui Înviere. Ei bine, prăznuim astăzi pe Sfântul Apostol Pavel, cel care, fiind cetățean roman, moare ca Mărturisitor al Învierii lui Hristos, tăindu-se capul, în vremea lui Nero. Pentru că cei care erau cetățeni romani aveau acest privilegiu, de a nu muri în chinuri sau torturați, ci de o moarte rapidă prin tăierea capului.”

Părintele Munteanu a oferit apoi detalii despre viața Sf. Apostol Petru:

„Ne orientăm și privim acum la Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă dintre Apostoli. Care era pescar și care, împreună cu fratele său Andrei, a fost chemat de Mântuitorul Iisus Hristos la apostolat, pentru că Mântuitorul l-a văzut, pe Chifa care mai târziu se va numi Petru și pe Andrei fratele său. I-a văzut cum aruncau mrejele, fiind într-o luntre pe Marea Galileii. A văzut Mântuitorul Iisus Hristos în ei ceva ce alții nu au văzut… Mântuitorul trece întotdeauna de la aparențe la esențe. În munca lor de aruncare a mrejelor a văzut crezul lor, că au încredere în ajutorul lui Dumnezeu, că lucrează cu smerenie și bucurie, și îi cheamă să Îi fie Apostoli, să-I fie următori. Ei au lăsat luntrea și au mers cu Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Petru este cel care a trăit drama lepădării… întrebat fiind dacă este unul din ucenicii Săi, el neagă din spaimă și frică.

Însoțindu-L pe Mântuitorul,  după ce a fost vândut de către Iuda, îl urmează în curtea lui Ana și Caiafa și acolo el zice ca nu este ucenic al Său, că nu-L cunoaște pe Mântuitorul și, ne spune Sfânta Evanghelie că, în ceasul acela cântă cocoșul de trei ori, mărturisind cuvântul Mântuitorului care i-a prezis la Cina cea de Taină, când Petru a zis că îl va iubi și va muri pentru El, că se va lepăda de Dânsul cât de curând.

Petru se leapădă din frică și teamă, văzând pe învățătorul său că este prins, lovit, scuipat și batjocorit și plânge cu amar. Iese afară și își aduce aminte de cuvintele Învățătorului său și, ne spune Sfânta Evanghelie, că la slăvita Înviere Mântuitorul îl cheamă înapoi la Apostolat, întrebându-l de trei ori, după cum de trei ori s-a lepădat, dacă Îl iubește, iar Petru mărturisește iubirea lui față de Hristos și este repus în slujirea de Apostol. Sfântul Apostol Petru și el împreună cu ceilalți Apostoli înființează biserici, hirotonește diaconi, preoți și episcopi, lucrează cu timp și fără timp în ogorul Domnului și mărturisește tuturor pe Hristos și  iubirea lui. Era în vârstă când începuse prigoana în Roma, și ne spune istoria că, cei care-l iubeau și iubeau vorba lui blajină, și îl vedeau obosit de povara anilor l-au sfătuit să fugă din Roma, să plece. Pentru că aveau nevoie de cuvântul lui, de îmbărbătarea lui. Există o carte care a primit chiar Premiul Nobel pentru literatură, de Henri Sinkiewich, numită Quo vadis? Și există în această carte o relatare frumoasă, cum Apostolul Petru pleacă de la Roma. Pe drum, obosit de povara anilor, vede o lumină, așa cum a văzut Saul, viitorul Apostol și când ridică ochii vede pe Învățătorul său, pe Mântuitorul Iisus Hristos. Apostolul Petru obosit de ani, de povara anilor îl întreabă: Unde mergi, Doamne? bucuros fiind că îl vede pe Învățătorul său, iar Mantuitorul îi răspunde: Merg la Roma ca să mă răstignesc în locul tău. 

Deci, înțelegem că atunci când credinciosul mărturisește iubirea lui Hristos, în el trăiește Hristos, când credinciosul suferă pentru credință, în el suferă Hristos. Când credinciosul iubește cu iubirea lui Hristos, iubirea lui Hristos vindecă și în același timp suferă când nu este acceptată. Noi suntem împreună lucrători cu harul lui Dumnezeu și se numește acest lucru sinergie sau împreună lucrare în duhul lui Dumnezeu și ne spune istoria că Petru, cel care odinioară plânse cu amar la lepădare, se întoarce în Cetatea Romei. Cei care mergeau cu el nu au văzut ceea ce Apostolul Petru a văzut. Se întoarce el, și le zice: Opriți-vă, opriți! Mă întorc la Roma și a luat drumul înapoi către cetatea Romei și a murit răstignit cu capul în jos, fiind luat în îmbrățișare de însuși Mântuitorul Său și dus în sânul Sfintei Treimi, în Împărăția lui Dumnezeu.”

Un alt aspect amintit de părintele Munteanu este acela că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au murit de moarte mucenicească, în aceeași zi, în același an, în 29 iunie 67 în timpul persecuției Împăratului Roman Nero.

„Au murit de moarte mucenicească cei doi apostoli, în aceeași zi, în același an, în 29 iunie 67 și ne-au lăsat nouă o mărturisire asupra a ceea ce noi numim curaj duhovnicesc. Adică, când credinciosul simte iubirea lui Hristos, scapă de cea mai înfricoșată și puternică armă cu care diavolul caută să ne conducă. Și aceasta este frica. Frica este arma dușmanului diavol, care caută să bage în noi depresii, spaime, disperări. Când omul mărturisește și trăiește iubirea lui Hristos, scapă de frică. Și el este în pace și împăcat, împăcat cu sine și împăcat cu ceilalți, este împlinit în duhul său.

Și frica aceasta care conduce și care devine o  temniță pentru lume, credinciosul care trăiește iubirea lui Hristos pășește din această țemniță a lumii. Pentru că scapă de frică și în iubire nu există frică și în iubire există libertate responsabilă și bucuria vieții ca dar de la Dumnezeu.”

De ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel biserica păstorită de părintele Petru Munteanu s-a umplut de mireasma florilor aduse de credincioși, ca semn de recunoștință pentru mila și ajutorul Bunului Dumnezeu, stare care a fost reliefată de părintele paroh:

„Iubiți credincioși și credincioase, ziua de astăzi este mare și luminoasă. Mă uit aici, văd o mulțime de flori aduse cu recunoștința față de mila și ajutorul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste noi.

Recunoștința este  virtutea virtuților și omul care este recunoscător lui Dumnezeu este omul care are șansa sfințeniei, pentru că recunoștința este ca un pământ pe care cresc toate virtuțile creștine. Nu poți să ai virtutea rugăciunii dacă nu ești recunoscător, să ai virtutea iubirii, dacă nu ești recunoscător, virtutea postului dacă nu ești recunoscător. Iar recunoștința îmbracă diverse forme, dar cea văzută prin prezența, prin cuvântul, prin rugăciunea noastră crește în noi buchet de virtuți, crește în noi pace și binecuvântare. Rugăm, dar, ca  milostivul Bunul Dumnezeu, care ne-a adunat astăzi împreună și ne bucură și ne binecuvântează, să ne țină tot la fel mărturisitori ai slăvitei sale Învieri. Este cea mai grozavă criză a zilelor noastre. Să știți că nu este criza politică, nu este criza economică, nu este criza socială. Cea mai gravă criză este criza aceasta duhovnicească. Noi secăm în iubirile noastre față de Dumnezeu și față de cei dragi și în acest pustiu care ni se oferă, pustiu al lumii, suferim și în suferința noastră tragem și pe ceilalți, dar când trăim cu recunoștință viața ca dar de la Dumnezeu, scăpăm de frică și de frici. Suntem încrezători că Dumnezeu toate le rânduiește spre folosul nostru. Suntem plini de recunoștință și în această recunoștință trăim fericirea vieții noastre.”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Munteanu i-a felicitat pe cei ce poartă numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

„Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi, pe toţi, avem aici sărbătoriți. Avem şi Petre, avem şi Petrică, avem Pauline, avem Paul. Avem pe cei care poartă numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Și celor ce poartă aceste frumoase nume, dă-le Doamne sănătate, întru toate bună sporire, mulți și fericiți și binecuvântați ani, mulți ani trăiască!”

Purtând numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la rândul său, părintele Petru Munteanu a fost felicitat de credincioșii aflați în sfânt lăcașul de cult, aceștia urându-i un călduros La mulți ani!

Domnul Constantin Chele, epitrop al Parohiei „Sfinții Voievozi” a adresat, în numele comunității din Săvinești, un cuvânt de mulțumire părintelui Petru Munteanu cu prilejul serbării zilei sale onomastice.

„Cu prilejul zilei onomastice, vă dorim o viață lungă şi frumoasă, cu cât mai multe motive de bucurie. Bunul Dumnezeu să vă dea putere să răspândiţi, în continuare, cuvântul, lumina şi darul Evangheliei de care avem atâta nevoie. Și, mai presus de toate, să ne oferiţi binecuvântare, iertarea şi dragostea pentru noi toţi, pentru toate. Bucurie să vă dea Dumnezeu întru mulți, fericiți, sănătoși ani, părinte Petru!”

Ne alăturăm și noi, colectivul de redacție, celor care au adresat felicitări părintelui:

„Părinte, purtaţi numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, celebraţi astăzi, 29 iunie. Dorim, pe această cale să vă aducem sincere felicitări şi gânduri bune. Cu  deosebit respect şi consideraţie, vă dorim multă sănătate, ajutor de la bunul Dumnezeu, linişte şi pace sufletească alături de toţi cei dragi. Să fiţi înconjurat de oameni sinceri şi binevoitori.”

Brîndușa Dediu