Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci – emoție și recunoștință. Sfânta Cruce devine pentru noi scară către Dumnezeu. Început al vindecării noastre.
„Semnul Sfintei Cruci pornește de la frunte care închipuie inițiativa mântuirii luată de Dumnezeu Tatăl Care trimite pe Fiul în lume și Fiul săvârșește mântuirea și apoi Înviază și se înalță întru Slava Lui Dumnezeu de-a dreapta Tatălui.” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
La 14 septembrie, în Biserica Ortodoxă Română se face prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci. Sărbătoarea amintește de aflarea lemnului Cinstitei Cruci pe care a fost răstignit Domnul Hristos și înălțarea ei în fața poporului de Patriarhul Macarie al Ierusalimului în anul 335.
Zi de sărbătoare și în Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești. Chiar de la primele ore ale dimineții, credincioșii și-au îndreptat pașii către sfânt lăcașul de cult. Ei au participat la Sfânta Liturghie oficiată de părintele paroh Petru Munteanu.
După citirea pericopei evanghelice, tânărul student la Facultatea de Teologie din Iași, Flavius Ștefan Popa a adresat un cuvânt de învățătură.
„Suntem într-o zi de mare sărbătoare, plină de duhovnicie. Azi sărbătorim și ne închinăm astăzi Sfintei și Dumnezeieștii Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos. Nu există creștinism, nu există biserică fără binecuvântarea semnului Sfintei Cruci. Iată că astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat să ajungem la biserică, să fim împreună la această mare sărbătoare a Sfintei Cruci”.
Elevi ai învățământului primar, de la Școala „I. Gervescu” din Săvinești, au luat parte la Sfânta Liturghie. Au venit însoțiți de cadrele didactice. Ei au adus câte o crenguță de busuioc, ca semn de recunoștință în fața Bunului Dumnezeu.
Emoție și recunoștință – Sfânta Cruce – Scara către cer
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Petru Munteanu a subliniat importanța sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, menționând…
„Suntem astăzi cu toții plini de această emoție și recunoștință, pe care sărbătoarea de astăzi ne-o oferă. A rânduit Bunul Dumnezeu ca omul să fie pătruns și să lucreze în el două stări distincte pe care-l caracterizează. Una este setea de cunoaștere. Omul este plin de această sete, care-l definește. O altă stare a noastră este starea și nevoia de iubire, de a fi iubit și de a manifesta iubirea noastră. Aceste două stări se așează sub forma crucii, care devine mai apoi cheie a Împărăției Cerurilor.
Ea este scara către Cer, solitoarea noastră. Pentru că în starea aceasta a crucii, având cele două stări distincte așezate, care se unesc, se definește persoana umană; omul purtător de cruce și totodată, trăitor al slavei Sfintei Învieri. (…)
Importanța sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci
Am ajuns astăzi la cea de-a doua sărbătoare cu cruce roșie de la începutul calendarului bisericesc. Intrăm într-o perioadă de început în anul bisericesc… Și nu oricum, ci intrăm cu sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului și sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Această sărbătoare este pregătită de către Sfânta Biserică cu o duminică înainte. Importanța ei este atât de mare încât și duminica următoare este trecută în calendar ca Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci.
De ce este această sărbătoare importantă pentru noi? Iată, pentru că Sfânta Cruce în Biserica noastră este un loc de întâlnire a noastră, pentru că ea este un altar. Este un loc de jertfă, după cum am auzit citindu-se în cadrul Sfintei Evanghelii. Mântuitorul se jertfește pe Sfânta Cruce din iubire pentru noi și această iubire dovedită poate pentru început ca fiind neputință, ea se descoperă ca smerenie adâncă în iubirea față de noi. Și în această smerenie ne cuprinde pe noi iubirea tainică și milostivă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pe jertfa sa, pe altarul jertfei, pe Sfânta cruce.
Această cruce devine pentru noi scară către Dumnezeu sau început al vindecării noastre.”
Troiță ocrotită de Sfânta Cruce în Parohia ”Sfinții Voievozi” din Săvinești
Pentru credincioşii Parohiei ”Sfinții Voievozi” din Săvinești, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este un adevărat popas duhovnicesc. Frumuseţea acestei sărbători este sporită şi de faptul că în parohie există o troiţă ocrotită de Sfânta Cruce, dar și de Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Fiecare troiță din parohia Săvinești 2 are o poveste emoționantă în spate, ca și cea a familiei Negoi Dorina. Ion Negoi, soțul Dorinei, în ultimii ani de viață s-a decis să construiască o Sfântă Troiță, lângă casă. A reușit să făcut o cruce de lemn, dar nu a reușit să-și ducă visul la îndeplinire. Soția, Dorina, împreună cu rudele, vecinii și alți săteni, a reușit să ducă la bun sfârșit dorința soțului, ridicând o troiță în amintirea lui. Icoanele sunt realizate în mozaic, iar masa troiței include și crucea de lemn confecționată de Ion Negoi.
O rugăciune de binecuvântare
Din anul 2011, de când a avut loc slujba de sfințire a troiței, bianual, la 21 mai de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și la 14 septembrie de ziua Crucii, după Sfânta Liturghie credincioșii parohiei se întâlnesc la troiţă pentru o rugăciune de binecuvântare săvârşită celor prezenţi, dar şi o rugăciune de pomenire pentru cei adormiţi. Și anul acesta doamna Dorina Negoi a găzduit, pentru câteva ore, mai mulți enoriași, care au participat la slujba de hram a troiței.
Slujba de hram a fost săvârșită de către părintele Petru Munteanu, avându-l alături pe părintele Mihai Meraru. Părintele Meraru a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți la troiță.
„Dumnezeu a rânduit această troiță, ridicată cu multă jertfă și dragoste, să aibă două hramuri strâns legate între ele, Sfinții Împărați Constantin și Elena, pe care-i cinstim la 21 mai și praznicul de astăzi, Înălțarea Sfintei Cruci. Aceste două mari praznice sunt legate, pentru că viața Sfântului Constantin cel Mare și a mamei sale Elena sunt legate de sărbătoarea de astăzi.
Să avem evlavie – Crucea Domnului este strâns legată de patimile Sale
Așa cum știm din istoria Bisericii noastre, Împăratul Constantin cel Mare a ajuns pe tronul Imperiului Roman datorită acelei intervenții divine. Domnul Iisus Hristos a făcut-o prin arătarea semnului Sfintei Cruci, ziua în amiaza mare, înainte de lupta pe care avea să o dea la podul Milvius, în apropiere de Roma, împotriva generalului Maxentius.
Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor şi ostaşilor săi, spre a-i servi drept semn protector în lupte. (…) Noi, credincioșii de astăzi, avem o mare evlavie la semnul Crucii Domnului, deoarece Crucea Domnului este strâns legată de patimile Sale”.
Frumuseţea acestui popas sufletesc și duhovnicesc stă atât în slujba săvârşită, cât şi în faptul că în jurul troiţei se întâlnesc credincioșii. Ei se bucură şi deapănă amintiri frumoase, adunate în desaga timpului.
Înălțarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sărbătorile creștine
Cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci este Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie. În această zi sărbătorim, de fapt, două evenimente deosebite din istoria Lemnului Sfintei Cruci.
Primul eveniment este reprezentat de aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335. Al doilea eveniment este caracterizat de întoarcerea Sfintei Cruci de la perși în anul 629 pe timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste la biserica Sfântului Mormânt sau a Sfintei Cruci din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor la 14 septembrie 630.
Istoria sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci
Fiind sărbătoare de origine palestiniană, la început, Înălțarea Sfintei Cruci avea un caracter local. Serbarea ei era limitată la Ierusalim. Acolo, precum am văzut, se păstra lemnul Crucii Răstignirii, de la descoperirea lui până la 634 (635), când a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemnă, prin care se cinstea odinioară Sfânta Cruce în Cetatea Sfântă, s-a păstrat dealtfel acolo până astăzi în rânduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Cu timpul, sărbătoarea s-a întins și în părțile Constantinopolului (sec. V). Ceremonialul ei a primit o nouă strălucire și dezvoltare, mai ales din sec. VII, de când Sf. Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (634-635). S-a generalizat treptat, până prin sec. VI, în toată Biserica de Răsărit.
Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile și moartea Mântuitorului.
Înălțarea Sfintei Cruci: Tradiții și obiceiuri
În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii. Este considerată dată ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară.
„În lumea satelor încă se mai crede că, în această zi, şerpii, înainte de a se retrage în ascunzişuri, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiştii în etnografie şi folclor din cadrul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.
Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru ca şi în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi astăzi. Ei trebuie păstraţi că ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu.
Brîndușa Dediu
Citiți și A sunat clopoțelul și la Săvinești.