Troiţa ,,Sfântul Mina”

Bunicii povestesc, iar nepoţii ascultă, notează şi …transmit mai departe!
,,Nihil sine Deum!”
Da, dragii mei nepoţi! Aceste trei cuvinte înseamnă pentru fiecare dintre noi, creştinii ortodocşi, că nu putem face nimic bun în viaţă fără ajutorul Celui de Sus, a Bunului Dumnezeu. Acest dicton latin ne îndeamnă spre Sfânta Biserică, spre credinţă şi dragoste faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, dragoste faţă de semenii noştri, spre a face fapte bune.
Cu aceste cuvinte duhovniceşti, au trăit moşii şi strămoşii, bunicii şi părinţii noştri care începeau fiecare zi la lucru (la câmp, la plutărie, la treburi gospodăreşti) făcându-şi Sfânta Cruce şi spunând ,,Doamne, ajută!”.
La apusul soarelui, mulţumeau lui Dumnezeu pentru reuşitele muncii lor. La sfârşit de săptămână se pregăteau să meargă la Sfânta Liturghie la biserică, împreună cu membrii familiei. Nu conta distanţa parcursă până la lăcaşul de rugăciune.
Aşa explicăm prezenţa la Sfânta Biserică a oamenilor care locuiau în Dumbrava Vale, aproape de calea ferată pe care mergeau trenurile mici cu ecartament îngust, ce transportau buşteni din pădurile Tazlău, Borleşti, Piatra Şoimului spre fabricile de cherestea din Roznov.
Pe la începutul secolului XX (după anul 1900), numărul gospodăriilor în această zonă era destul de mic, casele erau rare, despărţite de terenuri agricole (câte 100-200 m), spaţii libere unde în iernile bogate în zăpadă şi vânt se formau troiene, derdeluşuri pentru copii.

Astăzi, ne aducem aminte cu pioşenie de bătrânii satului, trecuţi la cele veşnice. Dacă ar fi trăit, ar fi depăşit un secol. Amintim de Elena şi Ion Bicăjanu, Elena şi Ion Mândrilă, Elena şi Vasile Acojocăriţei, Ion Gârcineanu, Gheorghe şi Paraschiva Mihăieş, Neculai Mihăieş.

,,-Bunicule, în această parte a satului au trăit şi străbunicii noştri?”

,,-Da, dar este o altă generaţie, născuţi după 1920-1930, la fel de harnici, buni gospodari şi credicioşi!”

Amintim familia Ana şi Gheorghe Savin, Valeria şi Ion Chele, Maria şi Vasile Lazăr, Elena şi Neculai Boaru, Elena şi Costache Vasâlca, Elena şi Gheorghe Trenchea, Aneta şi Vasile Răducu.

Mulţi dintre ei au trecut la cele veşnice. Să le fie ţărâna uşoară!

Urmează alte generaţii ale anilor 1940-1950 până în 1970 şi tinerii de azi. Toţi aceşti oameni creştini construiesc locuri de închinare, de rugăciune pentru cei adormiţi întru Domnul dar şi pentru cei vii.

În vara anului 2014, tânăra familie Lazăr Constantin ( n. 23.03.1958, fiul Mariei şi al lui Vasile Lazăr) şi Marcela (n. 21.09.1958, fiica Anetei şi a lui Vasile Răducu) şi cei trei copii Larisa, Alin şi Andrei au hotărât să construiască în faţa casei, strada Bistriţei nr. 411, un lăcaş de rugăciune şi slavă lui Dumnezeu.

Construcţia acestei Sf. Troiţe s-a făcut la sfatul fiului lor,  părintele diacon Alexie de la Mănăstirea Nechit.

Vor avea aici loc de rugăciune pentru cei trecuţi la cele veşnice, Anica şi Vasile Acojocăriţei, Vasile Răducu, fraţi şi surori; tot aici vor aduce mulţumiri Domnului pentru realizările din ultimii ani ale copiilor.

Aşadar, au cerut binecuvântarea părintelui paroh Petru Munteanu de la Biserica ,,Sf. Voievozi Mihail şi Gavril” din Săvineşti.

La 1 septembrie 2014 s-a sfinţit locul unde se va înălţa Sf. Troiţă, în gospodăria ctitorilor Costel şi Marcela, pe locul moştenit de la bunici.

Meşterul Gigel Dumitrache a zidit din cărămidă Sf. Troiţă. Semnul adus de la Nechit şi tabla au servit la acoperiş.

Interiorul a fost mozaicat de tânărul Gabriel Bulgărea şi îl reprezintă pe Sf. Mina- patronul Sf. Troiţe. Lateral se află icoanele Domnului nostru Iisus Hristos şi Maicii Domnului.

La înălţarea Sf. Troiţe au contribuit şi părinţii, unii vecini, rude apropiate, prieteni.

Sf. Troiţă a fost sfinţită pe 11 octombrie 2014 de către părintele Petru Munteanu şi invitaţii sfinţiei sale: părintele Mihai şi părintele Ciprian.

Prăznuirea  va avea loc în fiecare an pe 11 noiembrie când se sărbătoreşte Sf. Mina ,,biruitor grabnic prigonitorilor ce veşnic a răpit munca săracului amărât de soartă şi izbăvitor de boli şi primejdii”.

Candelele vor arde permanent prin grija membrilor familiei. Construirea Sf. Troiţe în acest vad de trecere a locuitorilor din Săvineşti spre Roznov este o mare realizare, permiţând tuturor să se roage şi să mulţumească Domnului pentru ajutor, sănătate şi iertarea păcatelor.

Dă-le Doamne sănătate ctitorilor, ajutor şi să constituie model pentru alţi tineri din generaţia lor. Amin!

Bianca Savin  şi prof. Vasile Sandu