Tag: Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie)

În vremea împăratului grec Leon cel Înţelept, fiul împăratului Vasile Macedon, era un bărbat în Constantinopol pe care îl chema Teognost. Acesta a cumpărat mulţi robi, împreună cu care l-a cumpărat şi pe acest Andrei. Andrei era de neam slovean, fiind foarte tânăr şi era frumos la chip şi cu obiceiuri bune. Stăpânul său l-a pus să slujească înaintea lui şi pe el îl iubea mai mult decât pe toţi. Stăpânul l-a dat pe Andrei la învăţătura cărţilor sfinte, iar acesta degrabă a învăţat Sfânta Scriptură şi umblând adeseori la biserici, citea cărţile sfinte şi se ruga lui Dumnezeu. Într-o noapte stătea la rugăciune şi văzînd aceasta vrăjmaşul diavol a zavistuit începăturii lui celei bune şi, venind, a început a bate tare în uşa casei în care şedea Andrei. Andrei s-a înspăimântat de frică şi, lăsând rugăciunea s-a culcat degrabă pe pat şi s-a acoperit cu o piele de capră. Văzînd aceasta satana s-a bucurat şi a zis către un altul: "Vezi oare pe acesta, că până acum fapte urîte a lucrat, iar acum el se înarmează asupra noastră". Şi zicând acestea au pierit. De frica aceea adormind, fericitul a văzut în vis că era undeva la o privelişte şi de o parte stăteau mulţime de arapi, iar de cealaltă parte mulţime de alţi sfinţi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe. Şi era între amândouă părţile ca o alergare de cai şi luptă; pentru că arapii aveau între ei pe un negru foarte mare, care zicea cu mândrie către cei în haine albe ca să dea de la dânşii un luptător, care ar putea să lupte cu arapul cel negru. Arapul acela era dregător al nesăţiosului legheon; şi când cei cu chip negru se lăudau cu puterea lor, cei cu haine albe nu le răspundeau nimic. Iar fericitul Andrei stătea şi privea, vrând să vadă cine se va lupta cu acel înfricoşat potrivnic; şi iată a văzut pe un tânăr foarte frumos pogorându-se de sus şi ţinând în mîini trei cununi: una era împodobită cu aur curat şi pietre scumpe, a doua cu mărgăritar mare şi scump, strălucind, iar a treia era mai mare decât amândouă, din toate florile roşii şi albe şi din ramurile dumnezeiescului rai împletită şi nevestejită niciodată. Astfel de frumuseţe aveau cununile acelea, încât mintea omenească nici nu putea a le ajunge şi limba a le spune. Citește mai mult