Tag: Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvineşti

O singură rugăciune scurtă, dar cu mesaj puternic de pocăinţă, este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni până vineri. Aceasta poate fi considerată o rugăciune specială pentru această perioadă. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti, Sfântul Efrem Sirul.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“ De ce ocupă un loc atât de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post şi ce mesaj transmite credincioşilor? Părintele Eugen Ramon Ilie, preot paroh la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, explică tâlcul acestor vorbe şi ne spune de ce mesajul este esenţial pentru fiecare dintre bunii creştini. „Este un canon de pocăinţă, o rugăciune deosebită care arată bunăvoinţa şi străduinţa omului în creşterea duhovnicească şi recapitulează într-o manieră unică şi lucrurile bune, dar şi cele rele ale pocăinţei. Constituie, să spunem aşa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului”, spune preotul. Citește mai mult