Cuviosul Teofan, al cărui nume însemnează de Dumnezeu arătat, fecior de oameni din neam bun, s-a născut la Constantinopole pe vremea împăratului Constantin Copronimul, cu care era şi rudă. Avea vârsta de trei ani, când tatăl său a trecut la viaţa cea fără de sfârşit, lăsându-l mai înainte în grija împăratului Copronim. Copilul creştea în bunele învăţături, cunoscând dumnezeiasca Scriptură şi frumoasele obiceiuri. Citește mai mult
Pe vremea lui Diocleţian cel crud, prea sfântul patriarh al Ierusalimului, Efrem, a trimis episcopi pe Efrem şi Vasile, ca să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu în ţara Chersonului. Efrem a mers la Cherson, iar Vasile la Sciţia lângă Dunăre. Amândoi au propovăduit cu mare putere şi îndrăzneală. După multe trude şi alergări, Efrem a primit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul în ziua a şaptea a lunii martie.
Pe vremea lui Aurelian tiranul trăia în cetatea Iconiei un creştin de bun neam şi temător de Dumnezeu, chemat Conon, având femeie credincioasă. Neavând copii şi arzând de dor să aibă, s-au rugat lui Dumnezeu să le dăruiască unul. Dumnezeu, care aude rugăciunile drepţilor, le-a împodobit viaţa cu un fecior, cărora ei îi deteră numele tot de Conon. Citește mai mult
Când împăratul Aurelian, asupritorul creştinilor, a trecut prin cetatea Ptolemaida din Fenicia, fericitul Pavel, care era creştin, fiind de faţă la trecerea împăratului, şi-a însemnat faţa cu semnul crucii, zicând sorei sale Iuliana: — Îndrăzneşte, soră, că mare ispită vine asupra creştinilor! Citește mai mult
Cuviosul Gherasim, slava pustnicilor, a trăit la început în Tebaida, iar după ce-a petrecut acolo o vreme în nevoinţe duhovniceşti, a venit şi s-a sălăşluit în pustia Iordanului, făcând lângă râu o mănăstire. Si erau, sub a lui mână, în pustie, nu mai puţin de şaptezeci de monahi, cărora cuviosul Gherasim le dădu regulă aspră de trai pustnicesc. Cinci zile pe săptămână fiecare şedea în chilia lui, singur, în tăcere, lucrând ceva şi mâncând puţină pâine uscată, iar a gusta vreo fiertură nu era slobod. Nici foc nu aprindeau în aceste cinci zile, ca nici cu cugetul să nu râvnească la ceva. Numai Sâmbăta şi Duminica se adunau la mănăstire la dumnezeiasca liturghie şi se împărtăşeau cu sfintele şi prea curatele Taine. Mâncau apoi puţină fiertură şi beau puţin vin întru slava lui Dumnezeu. Tot acolo aduceau lucrul mâinilor lor şi-l puneau înaintea părintelui. Şi atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic alta decât numai o haină veche, o rogojină pe care se odihnea şi un vas de lut cu apă. Iar uşa nu o închideau niciodată, ca oricine intrând, să poată să ia ce va vrea din chilie. Nimic nu era al lor, ci totul al obştei. Citește mai mult
În cetatea Porfirion din ţara Feniciei trăia un sihastru prea credincios chemat Iacov. Lepădându-se de deşertăciunile acestei vieţi vremelnice, a stătut cincisprezece ani într-o peşteră. Şi-atât de curată îi era viaţa, că a căpătat de la Domnul Iisus darul vindecărilor şi mare putere asupra diavolilor. Citește mai mult
Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc erau prietenii sfântului Teodor Tiron, cel ce mucenicise pentru Domnul nostru Iisus Christos. Rămaşi în temniţă după sfârşitul sfântului Teodor, ei au fost scoşi de acolo spre a fi judecaţi de către mai marele Asclipiodet, cel ce urmase lui Pulpie, ucis de mânia lui Dumnezeu pentru asuprirea sfântului Teodor. Dregătorul Asclipiodet, om fără Dumnezeu, voia să-i facă să jertfească zeilor. Citește mai mult
În insula Ciprului este o cetate ce se numeşte Cirene. Într-acea cetate a fost episcop sfântul sfinţitul mucenic Teodot, fiind de neam din Galatia, născut din părinţi creştini şi crescut în învăţătura cărţii. El, din tinereţe deprinzându-se cu înţelepciune şi fapte bune, a mers în insula Ciprului, unde învăţa pe elini să lase rătăcirea şi înşelăciunea idolească, şi să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Apoi pe mulţi întorcându-i, prin propovăduirea Cuvîntului lui Dumnezeu, de la necurăţia păgînească, i-a povăţuit la calea mântuirii. Pentru aceea a fost ales episcop în cetatea Cirenei a Ciprului. Citește mai mult
Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială este o organizație neguvernamentală dedicată sprijinirii persoanelor defavorizate, cu accent pe comuna Săvinești din județul Neamț și alte comunități vulnerabile din zona de Nord-Est a țării noastre.
go top