Hrisant era fiul lui Polemie, un bărbat de neam bun din cetatea Alexandriei. De tânăr, tatăl său i-a dat bună învăţătură filosoficească. Citește mai mult
Pe când în Constantinopole împărăţea Constantin şi Irina, în Palestina multe pustiiri făceau barbarii agareni. Năvălind fără de veste, ei jefuiau şi omorau, iar pe cei lăsaţi în viaţă îi băteau cu cruzime. Citește mai mult
Cuviosul Anin se trăgea din părinţi buni, trăitori în Halchedon. Mic la trup ca Zacheu, el a fost un mare vas al Duhului Sfânt.
Era blând şi tăcut de obicei. Când a rămas orfan, la cel de-al cincisprezecelea an al vieţii sale, s-a lepădat de lume şi s-a făcut monah în una din mănăstirile din partea locului. Pe urmă, dorind o viaţă mai curăţită de zgomote şi de deşertăciuni, s-a tras în pustia cea depărtată la marginea ţinutului dinspre Persia. Acolo, aflând pe un pustnic, zis Maium, au petrecut laolaltă o aspră viaţă monahicească, postind şi rugându-se. Şi atât de mult le era postul, că toate cele patruzeci de zile sfinte până la Paşte nimic nu gustau, dar erau veseli la faţă, ca şi cum ar fi ospătat la o masă împărătească. Citește mai mult
Pe vremea dreptcredincioşilor împăraţi Arcadie (395-408) şi Onorie (395-423) a fost în Roma cea veche un bărbat dreptcredincios, anume Eufimian, mai mare între boieri şi foarte bogat. El avea trei mii de slugi, care purtau haine de mătase şi brâie de aur. Dar nu avea fii, fiindcă femeia lui era neroditoare. Citește mai mult
Cetatea Laodiceei - nu cea din Siria, ci aceea care se află în ţara Cariei, între râurile Licos şi Melder, în Asia Mică -, avea doi preoţi, fraţi după trup, pe Trofim şi Tala, de neam din ţara Cariei, din cetatea ce se numea Stratonica. Ei erau bărbaţi tari în credinţă, râvnitori după Hristos şi propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu, şi, întorcând sufletele cele rătăcite la calea mântuirii, se împotriveau totdeauna elinilor şi ocărau slujba lor diavolească, cea de Dumnezeu urâtă. Citește mai mult
Ţara Egiptului şi cetatea Ermopolis a fost patria sfântului mucenic Sabin, care a fost bărbat slăvit în partea aceea şi boier în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), pentru prigonirea cea cumplită ce era asupra creştinilor, tulburându-se tot Egiptul şi mulţi din cei credincioşi prinzându-se şi muncindu-se, fiind ucişi, sfântului mucenic Sabin şi-a lăsat casa sa, boieria, bogăţia şi prietenii şi ieşind pe ascuns din cetatea Ermopolis, se ascundea într-un sat depărtat cu ceilalţi creştini, care fugeau de prigoană şi închizându-se într-o casă mică şi proastă, se nevoia în post şi rugăciuni ziua şi noaptea. Iar slujitorii de idoli au căutat mult pe Sabin, boierul din Ermopolis, ca să-l prindă spre muncire, dar negăsindu-l, s-au mâhnit multă vreme. Citește mai mult
Pe vremea împărăţiei lui Deciu (249-251) a fost mare prigoană contra creştinilor. Atunci cel ce ocârmuia eparhia Asiei era cu totul pierzător şi cu socoteala de fiară. Deci, acela s-a pogorât în latura de lângă mare şi pe cîţi creştini găsea, pe toţi îi bătea şi, cu lanţuri legându-i, îi închidea în temniţe. Sosind noaptea, toţi într-un singur glas au strigat către Dumnezeu, zicând: „Stăpâne, Doamne, Cel ce pe ucenicul Tău Petru altădată prin înger l-ai dezlegat din lanţuri şi din temniţă l-ai scos fără zgomot, trimite şi acum la noi ajutorul Tău şi ne scoate din această temniţă întunecată, ca să cunoască şi aceştia, care leapădă numele Tău cel sfânt, că Tu eşti singur Dumnezeu şi Împărat veşnic". Citește mai mult
Sfântul Nicandru a trăit în ţara Egiptului, pe timpul împărăţiei lui Diocleţian (284-305), fiind bărbat plăcut lui Dumnezeu şi cu meşteşugul doctor. Acesta îi era lucrul lui, adică să cerceteze totdeauna pe sfinţii mucenici munciţi pentru Hristos în legături, ca să le tămăduiască rănile lor şi să le dea hrana cea de nevoie, iar trupurile sfinţilor le îngropa. Odată, văzând trupurile mucenicilor după ucidere, aruncate în câmp spre mâncarea câinilor, fiarelor şi a păsărilor, nu îndrăznea să se apropie de dânşii ziua, ca nu cumva să fie prins; pentru că se temea de cumplitele munci, fiind om neputincios, până ce n-a fost pentru aceea chemat şi întărit de Dumnezeu. Citește mai mult
Împărăţind Aurelian (270-275) şi fiind prigonire asupra creştinilor, era în ţara Pamfiliei un ighemon, anume Antonin. Acela, mergând în Sida, cetatea Pamfiliei, a prins pe Alexandru, preotul cetăţii, şi, punându-l înaintea judecăţii sale, cu multe întrebări şi munci chinuia pe slujitorul lui Hristos. Citește mai mult
Aceşti sfinţi mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli - Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserică, iar Plisie şi cei doi Alexandri erau din Egipt. Şi au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea an al prigonirii de atunci. Citește mai mult
Marele arhiereu al lui Dumnezeu, Sfântul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, pentru cinstirea cea dreptcredincioasă a sfintelor icoane a fost izgonit din scaunul său de răucredinciosul împărat Leon Armeanul (813-820), în insula Proconis. Şi, petrecând acolo în strâmtorare şi chinuire treisprezece ani, s-a mutat la Domnul şi s-a îngropat lângă biserica Sfântului mucenic Teodor, în mănăstirea cea zidită de dânsul. Citește mai mult
Patria cuviosului Teofan a fost Constantinopolul, fiind născut din părinţi cinstiţi, Isaac şi Teodotia. Isaac era rudenie împăratului Leon Isaurul (717-740) şi a lui Constantin Copronim (740-775). De aceea se şi numea "Isaurie", ca unul ce era dintru acelaşi neam împărătesc şi din părţile Isauriei. El se afla în dregătoriile cele mai mari ale palatului împărătesc şi voievod în împărăţia lui Copronim. Şi era atunci eresul iconoclast contra sfintelor icoane şi prigoană mare asupra dreptcredincioşilor. Citește mai mult
Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială este o organizație neguvernamentală dedicată sprijinirii persoanelor defavorizate, cu accent pe comuna Săvinești din județul Neamț și alte comunități vulnerabile din zona de Nord-Est a țării noastre.
go top