Cuviosul Nichita s-a născut în Bitinia din părinţi drept-credincioşi. Rămânând curând fără de tată, mama sa îl crescu în bunele învăţături. Când a ajuns la cuvenita vârstă, el fu dat spre slujba lui Dumnezeu, ca paracliser la biserică. După o vreme, s-a dus la un sihastru, Ştefan, de la care a luat povăţuiri îndestul, după care a mers la mănăstirea Midichiei, zidită de cuviosul Nichifor, care era şi egumenul ei. Nichifor a primit cu dragoste pe Nichita, văzând mai dinainte în el darul lui Dumnezeu. Şi l-a tuns pe el în monahicească rânduială. Şi atâta de îmbunătăţită îi era viaţa în pustniceştile nevoinţe, că pe toţi i-a întrecut. Peste puţină vreme, a fost rânduit preot, încredinjîndu-i-se purtarea de grijă a mănăstirii, cuviosul Nichifor fiind ajuns din bătrâneţe. Mulţi, auzind de chipul cuviincios în care oblăduia mănăstirea, cum şi viaţa curată ce însuşi ducea, se lăsau de lume şi veneau să intre în mănăstire, căutând calea mântuirii. Citește mai mult