Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, s-a născut în cetatea Nazianz, de aceea i se mai zice şi Nazianzinul. Tatăl său, Grigorie, era de bun neam, dar la început trăia în necredinţă, — iar mama sa, fericita Nona, era creştină drept credincioasă, crescută în frica lui Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii. Ea l-a adus la credinţă şi pe bărbatul ei, împlinindu-se vorbele apostolului că se va sfinţi bărbatul necredincios prin femeia credincioasă. Întâmplându-se să treacă pe acolo sfântul Leontie, episcopul Cesareei Capadociei, în drum spre soborul de la Niceea fericita Nona l-a rugat şi-a botezat pe bărbatul ei Grigorie! După aceea, au început a trăi viaţa cea curată, plăcută lui Dumnezeu. Sporind tare în credinţă, a ajuns mai pe urmă cum vom vedea, în scaunul episcopal din Nazianz. Dorind să aibă copil de parte bărbătească, ei se rugau cu smerenie lui Dumnezeu, făgăduindu-i mai dinainte de a-l hărăzi slujbei lui Dumnezeu. Domnul, care ascultă rugăciunile drepţilor, le-a împlinit cererea, arătându-le în vedenie cum va fi fiul lor. Şi Nona a născut prunc, căruia i-au spus Grigorie, aşa precum îl chema în vedenie. Nu l-a botezat de îndată, că era pe atunci obiceiul ca să se boteze creştinii la vârsta când a primit botezul însuşi Mântuitorul, — obicei care a fost îndepărtat mai pe urmă pentru pricini bine socotite. Aşa că au amânat botezul până va împlini anii Domnului Christos.
Citește mai mult