Arhive Calendarele poporului român - Pagina 2 din 32

25 decembrie – Crăciunul, Naşterea Domnului

Considerat în vechile calendare, chiar creştine, drept celebrare a Anului Nou (fapt susţinut şi de numeroasele practici magice ale Ajunului), Crăciunul a păstrat până la urmă cu preponderenţă imaginea sărbătorii creştine, în care mai pot fi decelate numai în mică măsură ritualuri păgâne. Sub influenţa lui Moş Ajun a apărut şi un Moş Crăciun, figură controversată, de un demonism accentuat. Mai întâi ostil momentului Naşterii, convertit (uneori pedepsit) ad-hoc în faţa minunii pogorâte asupra soţiei sale, Crăciunoaia, devine simbol al sărbătorii, al dărniciei şi al crezului. Lui i se atribuie …

Articole

24 decembrie – Ajunul Crăciunului; Moş Ajun, Sf. Mc. Eugenia

Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată, de Moş (Moş Ajun), stăpânul timpului, ipostazierea anului ce pleacă, dar şi deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun dispune de bogăţii specifice mediului agricol, cu care îi dăruieşte atât pe copii, acum cu funcţia de colindători, cât şi pe cei mari, prin intermediul practicilor simbolice ale Semănatului. Din celelalte note caracteristice sfârşitului de ciclu (de an) amintim: deschiderea cerurilor, practicile oraculare, acte din categoria magiei primei zile (în vederea obţinerii sporului, a norocului, a puterii de muncă necesare în anul ce vine, precum şi numeroase practici apotropaice, pentru a evita nenorociri sau boli). Citește mai mult

Articole

23 decembrie – Preziua Ajunului, Sfinţii 10 Mucenici din Creta; Cuv. Pavel; Sf. Naum

Preziua Ajunului, sau, mai bine spus, ajunul Ajunului, declanşează un ciclu de trei zile de sărbătoare (23-25 decembrie) de o deosebită importanţă pentru calendarul agricol. Primele două zile abundă în practici de propiţiere, prin care se încerca influenţarea recoltei viitoare (colindele piţărăilor, Semănatul, actele magice), la care se adaugă cele privitoare la sănătatea şi sporul casnicilor în anul ce vine. Având toate coordonatele unui An Nou (a cărui primă zi o constituia ziua de 25 decembrie), ajunurile sunt în acelaşi timp sărbători ale morţilor, care vin pe pământ în aşteptarea …

Articole

22 decembrie – Sf. Mc. Anastasia; Sf. Mc. Hrisogon şi Teodota

Sf. Mc. Anastasia, vindecătoarea de rane, Hrisogon şi Teodotia. Din copilăreasca sa vârstă, Anastasia a fost încredinţată de maică-sa spre învăţătura cărţii, unui bărbat prea slăvit întru înţelepciune şi cu viaţa cinstită, cu numele Hrisogon. Deci de la acest sfânt bărbat a învăţat Anastasia nu numai înţelegerea cărţii, ci şi a cunoaşte pe Acela care este Alfa şi Omega, începătorul a toată zidirea, cea văzută şi nevăzută, şi sfârşitul tuturor dorinţelor ale inimilor celor bine-credincioşi. Citește mai mult

Articole

21 decembrie – Sf. Mc. Iuliana; Sf. Mc. Temistocle

Sf. Mc. Iuliana cea din Nicomidia. Fecioara, auzind propovăduirea Evangheliei pentru Hristos, a crezut în taină, pentru că, văzând cerul şi pământul, marea şi focul, căuta pre Cel ce le-a zidit, şi din zidiri se învaţă Ziditorul. Ea se nevoia în rugăciuni şi în cetirea dumnezeieştilor scripturi, învăţând legea Domnului ziua şi noaptea (Vieţile sfinţilor, IV, p. 1060). Citește mai mult

Articole

20 decembrie – Ignatul, Ignatul porcilor, Inătoarea; Crăciunul ţiganilor, Înainteprăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul

Poate una dintre cele mai mari sărbători de iarnă ale lunii decembrie, cu siguranţă este cea în care demonismul ritual este cel mai evident. Păstrarea ei, cu foarte multe detalii, până în ziua noastră (deşi deturnată către latura spectaculară sau gastronomică), ziua Ignatului constituie încă o dovadă a rezistenţei sărbătorilor păgâne în calendarul ţăranului român. Cu excepţia interdicţiilor de a lucra (care pot fi ridicate numai cu preţul înfăptuirii ritului sacrificial), ce pot fi întâlnite frecvent şi în cazul altor sărbători, o notă caracteristică a sărbătorii o constituie prezenţa patronului justiţiar, Ignat sau Inătoarea, care pedepseşte cu cruzime, fără drept de apel, pe cei ce nu respectă prescripţiile. Iniţial cerând jertfe umane, sacrificiul a fost înlocuit treptat cu cel animal (porcii sau găinile, de preferat negre, fiind vorba de un patron al porcilor şi al păsărilor), în unele cazuri fiind suficient chiar şi un simulacru („chiar dacă n-ai tăia un porc, taie cel puţin o pasăre, ori înţeapă creasta de la o găină neagră, ca să dea sângele, că aşa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai aşa vei fi ferit de boli"). Sacrificiul ritual, instituit exemplar chiar de către sfânt, este susţinut atât de obiceiul „pomana porcului" (consumul ritual al tuturor părţilor componente ale jertfei), cât şi de credinţele care justifică ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu. O mare atenţie se dădea tăiatului ritual pentru obţinerea de remedii magice. Din unele tradiţii putem presupune că în această zi erau sacrificaţi doar porcii negri (în vederea obţinerii remediilor magice), în timp ce jertfa sacramentală se aducea mai târziu (în ajunul Crăciunului, după Crăciun ş.a.). Acum începe perioada sărbătorilor de iarnă, care impune interdicţii specifice ale torsului şi spălatului. Citește mai mult

Articole

19 decembrie – Ajunul Ignatului Sf. Bonifatie; Cuv. Grichentie

Sf. Bonifatie. Aşa se nasc începuturile şi rădăcinile pocăinţii, începând de la frica lui Dumnezeu, de la luarea aminte de sine şi din socotirea conştiinţii sale. Aşa s-a arătat întru Bonifatie dorinţa vieţii cei desăvârşite, din postul lui, din înfrânare şi din rugăciunile cele neîncetate. Pe de o parte minunându-se sfântul Bonifatie de bărbăţia mucenicilor, iar pe de alta poftind şi el cunună, s-a aprins cu totul de aceeaşi râvnă dumnezeiască (Vieţile sfinţilor, IV, pp. 953, 955). Cuv. Grighentie. Cuviosul părintele nostru Grighentie era de loc din cetatea Mediolanului. Când s-a mărit, s-a arătat ascultător şi împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon şi se supunea fericitul la post şi la aspră vieţuire. Şi din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne şi minuni (Mineiele, IV, p. 332). Citește mai mult

Articole

18 decembrie – Sf. Modest; Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Cuv. Modest

Sfântul Modest este, în calendarul popular, un alt sfânt protector al animalelor, foarte asemănător în trăsăturile sale cu Marcu Evanghelistul. Citește mai mult

Articole

17 decembrie – Sf. Prooroc Daniel şi Sfinţii trei tineri Anania, Azaria şi Misail

Sf. Prooroc Daniel şi Sfinţii trei tineri prooroci Anania, Azaria şi Misail. Daniil s-a făcut mare înaintea a tot poporul pentru priceperea sa şi pentru darurile lui Dumnezeu care erau întru dânsul (Vieţile sfinţilor, IV, p. 843). Daniil, împreună cu alţi trei tineri iudei, Anania, Azaria şi Misail, pentru faptele lor cele bune, au fost luaţi la curtea lui Nabucodonosor şi puşi în dregătorii. Tălmăcind vise prooroceşti şi biruind cu credinţa multe primejdii, fericitul Daniil a descoperit pe Dumnezeu cel adevărat şi puterea Lui, în mijlocul popoarelor păgâne (Proloagele, IV, …

Articole

16 decembrie – Sf. Prooroc Agheu; Sf. Mc. Marin; Sf. Teodora împărăteasa

Sf. Prooroc Agheu. A proorocit sfântul Agheu cu sfântul prooroc Zaharia despre întoarcerea poporului din robie (Vieţile sfinţilor, IV, p. 819). Numele lui se tălmăceşte sărbătoare, cel ce sărbătoreşte, cel ce este sărbătorit (Mineiele, IV, p. 268). Citește mai mult

Articole

15 decembrie – Sf. Elefterie, Sf. Sfinţit Mc. Elefterie; Sf. Mc. Suzana; Cuv. Pavel

Sf. Sfinţit Mc. Elefterie, Episcopul Iliricului. Citește mai mult

Articole

14 decembrie – Sf. Mc. Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian

Sf. Mc. Calinic, Filimon, Apolonie şi Arian. Citește mai mult

Tag: Calendarele poporului român

Meniu

Contact info